N-aș vrea să pun și eu sare peste rănile PNL, mă rog, noul PNL, că sunt destui în partid care se ocupă cu spor de asta. Doar că spectacolul neputinței peneliștilor de a înțelege prioritățile momentului și sensul luptei politice nu face bine politicului, în general, și nici instituției Parlamentului. În general, dar și în particular.
Moțiunea de Cenzură este, cum spunea cineva, echivalentul armei nucleare. O folosești doar la nevoie, și atunci când nu mai ai niciun alt mijloc la îndemână. Rolul ei este acela de descurajare; este suficient ca adversarul să știe că o ai și ai și voința de a o folosi. Atunci când o folosești știi că nu ești nici tu la adăpost de consecințele recurgerii la ”arma nucleară”.
Mai mult ca oricare eșec al Opoziției, acesta de astăzi are cele mai dure efecte pentru PNL, în perspectiva alegerilor de anul viitor. Dintr-un motiv extrem de simplu: partidul și-a dovedit slăbiciunile de organizare și lipsa de program. Azi a fost mai evident ca oricând că nu PNL este alternativa la actuala guvernare. Mai rău, a dovedit că nici nu-i pasă de asta.
Aprobarea Moțiunii de Cenzură împotriva guvernului condus de Mihai Răzvan Ungureanu a fost posibilă pentru că schimbarea guvernării era pe agenda publică. Lucru demonstrat de protestele din iarna acelui an. Acum schimbarea guvernării nu este pe agenda publică. Dovadă că ”protestul” din Parcul Izvor a fost un jalnic fiasco. Dacă aș fi răutăcios, aș remarca faptul că Bucureștii suferă de pe urma lipsei forței de muncă, de vreme ce atât de puțini ”manifestanți” au avut de închiriat firmele care oferă forță de muncă în leasing. Știe și doamna Elena Udrea cum merg lucrurile, de la mitingurile partidului domniei sale, de anul trecut.
Merită să ne oprim puțin asupra priorităților agendei publice. O agendă pe care cetățenii o fac, iar politicienii responsabili țin cont de ea. Pe această agendă, pe primele două locuri, se află economia și viața socială. În materie de economie, oamenii vor o creștere economică generatoare de noi locuri de muncă, mai bine plătite, și mai accesibile tinerilor. În plan social, dincolo de obișnuitele probleme legate de venituri, de protecția socială, se află și starea serviciilor publice de sănătate și de educație, starea mediului, și, lucru care nu are cum să nu mă bucure, nevoia unui acces mai mare la cultură. Trebuie să ținem cont de schimbările sociale, induse de schimbarea de generații, de integrarea în UE și de multe alte transformări suferite de România în ultimii 25 de ani.
Cred că trebuie să nu ignorăm ceva de pe agenda publică, despre care poate nouă nu ne place să vorbim: schimbarea modului în care se face politică. Nu eșecul Moțiunii de Cenzură contează pentru cetățeni, ci absurditatea ei. Absurdă, pentru că nu are legătură cu ei, cetățenii, cum spuneam. ”Jos Ponta!” nu ține loc de program, cu care să vii în fața oamenilor, indiferent ce cred doamna Gorghiu și domnul Blaga.
România este confundată cu o serie de sfidări, și cetățenii știu asta, sau măcar simt. Ar vrea să vadă cum răspund Puterea și Opoziția acestor sfidări. Ce au de gând să facă în cazul unor crize, cum poate să fie aceea a refugiaților, spre pildă. Ce se va întâmpla cu veniturile lor? Care vor fi direcțiile viitoare de dezvoltare ale României? Ce va fi cu proiectul european, tot mai greu încercat? Ce va fi cu libertatea de circulație în Uniune?
Confruntarea între Putere și Opoziție este firească și productivă, când este rațională. Când Opoziția rezumă această confruntare la o obsesie, legată de persoana premierului, lăsând la o parte orice altceva, lucrurile nu au cum scăpa de ridicol, iar încrederea cetățeanului în capacitatea politicului de a-i rezolva problemele scade și mai mult.
Din această perspectivă, corectă, Moțiunea de Cenzură de azi putea lipsi. Opoziția putea găsi un mod mai subtil de a se compromite, dacă asta a urmărit introducerea ei. Oricum, pentru cauza compromiterii este un succes răsunător. De asta probabil sunt atât de mulțumiți liderii PNL. Să nu le stricăm bucuria respingerii Moțiunii de Cenzură!