În urmă cu 120 de ani, un grup de intelectuali de elită ai României înfiinţa Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România. Din conducerea partidului făceau parte personalităţi ca Ioan Nădejde, Vasile Morţun, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Traian Demetrescu, Ion C. Frimu, Gheorghe Cristescu, Dimitrie Marinescu. Programul său nu era de esenţă marxistă, ci îmbrăţişa ideile social-democraţiei germane (Programul de la Erfurt), militând pentru cauze politice democratice, cum ar fi votul universal, legislaţia muncii sau emanciparea femeilor.
Înfiinţarea partidului s-a produs pe fondul existenţei unor cercuri socialiste mult mai vechi, primele datând din 1872. Revista Contemporanul (1881-1891), de asemenea, a contribuit cu prestigiul ei la promovarea unor idei novatoare pentru acea vreme, cum ar fi asistenţa sanitară în lumea satelor, interzicerea bătăii în armată şi în mediul rural, emanciparea politică a evreilor români.
Nu în ultimul rând se cuvine menţionată social-democraţia din Transilvania, Banat şi Bucovina, care, în cadrul social-democraţiei austriece, a militat atât pentru apărarea drepturilor muncitorilor şi funcţionarilor, cât şi pentru cauza naţională a românilor din teritoriile înstrăinate.
Social-democraţia a funcţionat în România Mare ca un factor de echilibru democratic, între partidele parlamentare şi ca o barieră în calea răspândirii influenţelor legionare şi comuniste în rândurile sindicatelor şi ale clasei muncitoare. Rolul ei avea să fie cu prisosinţă recunoscut de foştii adversari din Parlament între 1944-1947, când, sub conducerea lui Constantin Titel-Petrescu, PSD s-a alăturat PNL şi PNŢ, în efortul de a bloca accesul la putere al comuniştilor susţinuţi de Moscova. Mulţi dintre liderii partidului au făcut puşcărie politică, unii dintre ei – George Grigorovici, Ion Flueraş, Iosif Jumanca – murind în temniţele comuniste, iar alţii, cum a fost Constantin Titel-Petrescu, la scurt timp după eliberare.
Astăzi, PSD se înclină în fața trecutului ilustru al partidului şi își exprimă adânca recunoştinţă faţă de suferinţele conducătorilor săi istorici. Dorim să ducem mai departe această moştenire de excepţie, dorim să continuăm să inovăm, să ne reinventăm, pentru a răspunde mai bine aşteptărilor cetăţenilor. În acelaşi timp, afirmăm categoric devotamentul nostru pentru democraţie, pe care o vom apăra şi consolida împotriva tuturor ameninţărilor. Social-democrația are un trecut, dar și un viitor, iar acest viitor va fi opera celor care se recunosc în ideile și valorile stângii moderne, europene. Omagiindu-ne trecutul, ne construim viitorul.