Mesajul transmis de Ionuț Vulpescu, ministrul Culturii și Identității Naționale, elevilor care participă la cea de-a șasea ediție a Conferinței Internaționale Lauder de diplomație și afaceri globale dedicată elevilor – „Ambasador astăzi”.
„Apreciez amabila dumneavoastră invitație, și vă mărturisesc interesul meu constant pentru ceea ce faceți. Este un semn de seriozitate și de responsabilitate, un bun exercițiu pentru mintea și pentru abilitățile dumneavoastră.
Lumea în care trăim este tot mai complexă, și mai diversă. Complexitatea ei vine și din natura acțiunilor și interacțiunilor noastre. Iar diversitatea, oricât ni s-ar părea de ciudat – obișnuiți fiind cu ea din viața de fiecare zi – este, totuși, greu acceptată de mulți dintre semenii noștri. Motivele acestei stări de fapt sunt multe, unele au explicație în natura umană, altele sunt rezultatul abordării conflictuale a problemelor și relațiilor interumane.
Remarc, cu tristețe, că începem să ne obișnuim cu ideea acestei abordări. Nu ne mai impresionează faptul că, în loc să construim punți între noi, ca oameni, dar și în sens larg, între culturi și civilizații, construim tranșee și le împrejmuim cu sârmă ghimpată. Credem că un gard poate rezolva o problemă atât de dureroasă, și de periculoasă, precum imigrația. Este cel mai bun exemplu de abordare conflictuală a complexității. Celălalt, imigrantul, este dușmanul, și gata, am redus complexitatea la o problemă al cărui răspuns credem că îl cunoaștem: dușmanul există pentru a fi distrus, nu?
Dialogul pare să fi fost uitat, când este vorba de găsit soluții problemelor de acest gen. Dialogul, este drept, presupune cunoașterea motivațiilor celuilalt, o cunoaște sinceră și fără prejudecăți. Când cunoașterea este înlocuită de etichete, dialogul este, dacă există, formal și fără efecte. Doar că așa generăm și mai multe probleme, fără a rezolva vreuna.
Vedem că nu de puține ori militarii sunt preferați diplomaților. Cu toate astea, lucrurile nu se îmbunătățesc, dimpotrivă. Diplomația este nu doar o artă, ci și un domeniu al înaltelor competențe, al excelenței, al responsabilității. Ar fi de dorit să vorbească mai mult diplomații, și mai puțin militarii. Am economisi timp și resurse, am pune la adăpost atâtea vieți nevinovate, pierdute pentru că vorbesc armele.
O ultimă observație. La care țin. Există, uitate, ce-i drept, alte două instrumente ale diplomației: diplomația parlamentară și diplomația culturală. Care sunt, prin excelență, domenii ale dialogului între națiuni, culturi și civilizații. ”Soft power” nu este doar un concept într-un manual de relații internaționale. Este o realitate. Și când cultura vorbește, spre pildă, există toate șansele ca armele să tacă. Totul e să vrem să folosim aceste instrumente. Mai mult, să le privilegiem, atunci când avem de rezolvat probleme ce pot duce la conflicte. Cunoașterea reciprocă duce la creșterea încrederii și la reducerea tensiunilor.
Vă felicit pentru preocupările dumneavoastră într-un domeniu al excelenței și vă urez succes.”