Fix a doua zi după ce dna Raluca Turcan ne asigura că hemoragia parlamentarilor PDL s-a oprit, deputatul PDL de Timiş, dl Marius Dugulescu, a trecut la PNL.
Împrejurarea nu depune mărturie numai pentru autismul politic al PDL: aceasta era de mult o certitudine. Oamenii lui Băsescu nu înţeleg că a sosit momentul decontului şi, cu cât „contul” fărădelegilor e mai mare, cu atât decontul va fi, pentru ei, mai greu şi mai contondent.
Dar continuarea hemoragiei PDL ne mai semnalează ceva: faptul că există întotdeauna un revers al guvernării prin racolări şi şantaje cu dosare. Oamenii de caracter nu pot fi îngenuncheaţi. Mai mult: ei ajung să îşi asume gesturi riscante pentru siguranţa lor politică, cum este trecerea din barca Puterii în cea a Opoziţiei. Care Opoziţie nu le poate garanta nimic: nici putere, nici bani, nici imunitate în faţa abuzurilor actualei Puteri. Dar le garantează o conştiinţă curată.
Iar soarta moţiunii de cenzură nu stă nicidecum în calculul aritmetic grosolan, cu care se bate pe burtă dl Blaga. Autişti politic, pedeliştii nu înţeleg că Opoziţia a introdus această moţiune nu de dragul exerciţiului democratic, ci pentru a construi ceea ce în sociologie se numeşte un cadru de relaţionare fără ieşire pentru actuala Putere. Chiar dacă moţiunea nu va trece, ea va realiza câteva câştiguri politice chiar mai importante decât eventuala cădere a guvernului Ungureanu: 1) va grăbi procesul de lămurire morală în rândurile PDL şi ale UNPR, accelerând hemoragia parlamentarilor Puterii, 2) va arăta electoratului cine sunt acei parlamentari ai PDL şi UNPR dispuşi să traficheze interesul naţional spre a rămâne încă patru luni la putere, şi 3) va da de gândit parlamentarilor minorităţilor, care, dacă se raliază şi acum Puterii, vor fi pentru prima dată complet izolaţi, atât faţă de viitoarea Putere, cât mai ales faţă de propriul electorat. Moment în care, pentru încă patru luni de mandat, vor primi în schimb patru ani de inexistenţă politică.