Ungurenii nimănui

„Fiţi ungurenii mei!”, i-a îndemnat fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu pe democrat-liberali, în cadrul ceremoniei de lansare a candidaţilor la alegerile locale.
Un îndemn bizar. Care aduce, eventual, a chemare mesianică, nu a mişcare politică. Pentru că politica democratică se desfăşoară, în general, pe bază de reguli. Iar una dintre regulile elementare spune că orice partid are o conducere aleasă. Cea a PDL este de mult cunoscută de toată lumea. Preşedintele partidului este inefabilul domn Emil Boc, care, chiar dacă este contestat în unele organizaţii, a fost ales într-un congres şi nu poate fi înlocuit decât tot printr-un congres, fie şi unul extraordinar.
Democrat-liberalii, prin urmare, nu pot fi „ai lui Ungureanu”, pentru simplul motiv că sunt, cel puţin până la un viitor congres, „ai lui Boc”.
Dar poate că nu conducerea partidului îl interesa pe dl Ungureanu, când lansa chemarea. Ar fi, în fond, o funcţie prea mică pentru domnia sa, care, deşi nu a câştigat în viaţa lui nici o alegere – nici măcar pe scara blocului –, e obişnuit, încă de când era utecist, cu aerul rarefiat al înălţimilor. Poate că fostul şef al SIE se referea la preşedinţia României. Şi voia, deşi auto-declarat (insistent) drept liberal, să se pună, în acest scop, la dispoziţia Partidului Democrat Liberal.
Dar aici apare o problemă. Mai multe, de fapt, dar una dintre ele e mare de tot. Alegerile prezidenţiale vor fi de-abia în 2014. Până atunci se pot întâmpla multe, inclusiv dispariţia (prin sciziune) a PDL. Ce rost are, în aceste condiţii, un asemenea îndemn? Să înţelegem, oare, din el că aceste alegeri prezidenţiale, pe care noi le ştiam în 2014, vor avea loc mai repede? De ce, câtă vreme atât USL, cât şi UNPR au declarat că nu intenţionează, deocamdată să-l suspende pe Băsescu? Oare îndemnul heirupist (era să zic utecist) al dlui MRU ne dezvăluie, fără să vrea, faptul că Traian Băsescu intenţionează să demisioneze înainte de expirarea mandatului, eventual chiar la sfârşitul acestui an? Sau că, în ciuda promisiunilor, Băsescu intenţionează să intre în conflict cu noua majoritate, ceea ce va duce, inevitabil, la suspendarea lui?
Dacă e aşa, se nasc alte dificultăţi în calea viselor de mărire ale fostului premier. Dacă Băsescu demisionează, apar două variante: se retrage din politică sau, dimpotrivă, revine în fruntea PDL.
Dacă o alege pe prima, controlul asupra PDL fiind pierdut, e cu totul îndoielnic că partidul va mai asculta de scenariul clocit la Cotroceni. A ajuns sub 15%, din cauza acestei obedienţe şi, chiar şi după hemoragia din ultimele săptămâni, mai sunt în PDL destui oameni nemulţumiţi de direcţia în care i-a dus Băsescu. Partidul are resurse serioase fie să respingă făcătura, fie, dimpotrivă, să se destrame.
Dacă Băsescu va reveni, însă, în fruntea PDL, atunci o eventuală candidatură a dlui MRU la preşedinţie se va vedea cadorisită cu darul cel mai nefast cu putinţă: o piatră de moară legată de gât. Băsescu este atât de impopular, încât orice candidatură susţinută de el are toate şansele să nu treacă de 10%. Deci, un frumos eşec, încă din turul I.
Oricum, e interesant că un om care nu a câştigat niciodată o alegere, care habar n-are ce e aia o campanie electorală şi care n-a rezistat niciodată până la capăt în funcţiile în care a fost numit chiar crede că reprezintă ceva important în politica românească. Că simpla sa prezenţă, complet necarismatică, îi va aduce şi voturi.
Asta arată că încă suntem în tranziţie, departe de o democraţie stabilă şi autentică.