Liderii maghiari, atât cei din PCM, cât şi cei din UDMR, par a nu înţelege că nu mai sunt la putere. Şi că unul dintre motivele principale pentru care nu mai sunt la putere – motivul principal pentru care USL a depus moţiunea de cenzură! – îl reprezintă tocmai abuzurile pe care au încercat să le comită, atunci când s-au aflat la guvernare. Împotriva tuturor normelor europene şi a oricăror norme de bun-simţ, liderii maghiari au încercat ca, prin şantaj politic şi prin politica faptului împlinit, să transforme România într-un stat federal, în care limba oficială să devină facultativă, iar unitatea administrativ-teritorială, o ficţiune.
Tentativa lor de reînhumare a rămăşiţelor pământeşti ale lui Nyirö Joszef nu a avut nimic comun cu o creştinească întoarcere acasă a unei „victime a comunismului”. Poetul, dincolo de valoarea literară a operei sale, a fost un notoriu antisemit şi antiromân, care a fugit în Ungaria, în 1944, nu pentru a scăpa de comunism (acesta nu se instalase încă în ţara noastră), ci de consecinţele penale ale activităţii sale dintre 1940-1944, din timpul ocupaţiei horthyste a Ardealului de Nord. Timp în care au fost lichidaţi mii de români, doar pentru „vina” de a fi fost români, şi aproape întreaga comunitate evreiască din teritoriul ocupat de Ungaria, doar pentru „vina” că erau evrei. Nu a apărut, după 1989, nici o dovadă că Nyirö ar fi fost, în realitate, un democrat şi că ar fi ajutat români şi evrei, dimpotrivă. Ca şi Albert Wass, el rămâne un fascist odios.
Tentativa de reînhumare a rămăşiţelor sale pământeşti în România şi reacţiile grobiene ale autorităţilor de la Budapesta au şi o altă explicaţie. Ungaria, din cauza politicii anti-europene a lui Viktor Orban, se află sub tirul comunităţii internaţionale, şi în primul rând al Washingtonului. Şi a încercat, prin această reînhumare în România a unui fascist notoriu, să paseze cartoful fierbinte României. Zbieretele de nemulţumire care au venit de la Budapesta se explică prin faptul că guvernul Ponta a zădărnicit această tentativă.