Surpriza plăcută este cea anunțată de INS: în primul trimestru al anului current, economia României a crescut mult peste așteptări, PIB-ul fiind, față de aceeași perioadă a anului trecut, mai mare cu 4,2%. Evident, anunțul Statisticii, confirmat și de Eurostat, i-a prins pe picior greșit pe aceia care, de ceva vreme, trudesc din greu să demonstreze dezastrul guvernării actuale și nu le iese. Cred că va fi amuzant să vedem aceste cifre în textul moțiunii de cenzură, pe care o promite noul PNL, drept argument pentru dărâmarea guvernului.
Cred că mult mai productivă, ca atitudine politică, ar fi recunoașterea, nu negarea acestei realități, și o discuție, extrem de serioasă, în Parlament, despre modul în care, prin ceea ce americanii numesc „politică bi-partizană”, putem consolida aceste rezultate promițătoare. În fond, scopul prim al politicii, de stânga sau de dreapta, este servirea interesului public și nu veșnica luptă sterilă pentru a demonstra „cine-i șeful”. A tot fost practicat sportul ăsta și ne-am ales cu mai nimic. E vremea să schimbăm abordarea.
Creșterea asta economică vine însă însoțită de o problemă – care și ea este de domeniul politicii consensuale, până la urmă – și care nu se rezolvă cu demagogia diverselor moțiuni. Este o problemă care nu privește doar România (amintesc aici dezbateri similare din Franța și Germania, dar și din Marea Britanie): cum să împărțim echitabil fructele creșterii economice. E o problemă esențială, inclusiv din perspectiva reducerii polarizării economice și sociale nesănătoase, polarizare amplificată drastic de criză.
Recent, în SUA s-a protestat pentru salariul minim de 15$/oră, în Germania pentru măriri salariale, iar în Marea Britanie pentru gratuitatea studiilor universitare. Sunt fețe ale aceleiași cerințe: omul obișnuit, care prin munca sa a făcut posibilă creșterea, vrea să nu fie uitat când se împart fructele acesteia. În principiu, există câteva domenii în care se pot folosi banii încasați în plus la Buget din creșterea economică: plata datoriilor publice (care lasă în viitor mai mulți bani pentru cheltuieli sociale și investiții publice), creșterea cheltuielilor sociale și creșterea veniturilor cetățenilor, pensiilor și salariilor în sectorul bugetar. Nu în ultimul rând, este nevoie de bani în cultură și în educație, dacă ne dorim un viitor mai bun.
Cum spuneam, astfel de decizii trebuie să privească timpul lung, să treacă dincolo de ciclurile electorale. Unora le este mai ușor să conteste realitatea, decât s-o construiască așa cum și-o doresc cetățenii. Noi credem că e de datoria noastră să servim interesele cetățenilor. Ei sunt judecătorii noștri. Așa e în democrație.