Mesajul ministrului Culturii, Ionuț Vulpescu, adresat redacției revistei „Familia”, cu ocazia celebrării a 150 de ani de la înființare
Vă rog, înainte de toate, să primiți felicitările mele pentru acest jubileu al prestigioasei publicații pe care, cu talent, profesionalism și devotament o oferiți culturii române și cititorilor.
Totodată, îmi exprim regretul că nu am bucuria de a vă fi alături, dumneavoastră, autorităților locale din Oradea, scriitorilor și cititorilor care se vor bucura împreună cu dumneavoastră de aniversarea a 150 de la întemeierea revistei “Familia”. Vă sunt cunoscute, cred, intervențiile mele în Parlament, editorialele și articolele prin care am susținut constant cauza presei literare, precum și contribuția mea la recenta adoptare a Legii finanțării revistelor de cultură. Toate atestă interesul meu constant și susținerea pe care o acord publicațiilor culturale românești, al căror rol în construirea și modernizarea României este considerabil. De la promovarea publicistică a ideilor democratice și naționale și până la dezbaterea chestiunilor fundamentale ale culturii române, revistele literare au avut o contribuție absolut esențială în constituirea spiritului public în țara noastră.
Revista “Familia” ocupă, desigur, o poziție specială în tabloul presei culturale românești, nu numai prin vechimea ei (pe care o celebrăm astăzi). M-aș referi în primul rând la momentul, și la contextul, apariției ei, în urmă cu 150 de ani. Anul revoluționar 1848 lăsase urme importante în memoria colectivă a românilor ardeleni, iar unirea Principatelor Române le oferea un imbold pentru acțiune. Pentru ei va începe, la numai doi ani după apariția primului număr al revistei “Familia”, o epocă lungă de bătălii naționale, menite în primul rând să îi ajute să își păstreze identitatea. “Familia” a reușit să își desfășoare menirea culturală, de a răspândi cuvântul literar românesc, într-un climat ostil și în condiții de-a dreptul eroice.
Sub conducerea întemeietorului ei, renumitul om de cultură Iosif Vulcan, întâi la Pesta, apoi (din 1880) la Oradea, ea a publicat lucrări literare și articole publicistice românești de mare valoare, semnate de personalități de prestigiu ca Aron Densusianu, George Barițiu, Timotei Cipariu, Vasile Alecsandri, Ion Heliade-Rădulescu, Ion Codru-Drăgușanu, Al. Papiu-Ilarian, B. P. Hasdeu, V. A Urechia, George Coșbuc, Șt. O. Iosif, Octavian Goga și, desigur, întâiul pe listă, Mihai Eminescu. Chiar și numai meritul de a fi găzduit – în numărul din 25 februarie/ 9 martie 1866 – debutul lui Mihai Eminescu, cu poezia “De-aș avea…”, i-ar fi asigurat revistei “Familia” un loc de neșters în istoria presei culturale românești.
Însă publicația întemeiată de Iosif Vulcan a făcut mult mai mult decât atât pentru cultura română. În perioada ei clasică, în Imperiul Austro-Ungar, a fost unul dintre instrumentele fundamentale prin care românii ardeleni s-au exprimat ca națiune culturală, parte a națiunii române în întregul ei. În perioada interbelică, în cele trei serii dintre 1928 și 1945, a fost una dintre cele mai importante publicații românești din Transilvania și, în această calitate, a participat din plin la trepidanta viață culturală a României Mari. În fine, în perioada comunistă, în pofida constrângerilor ideologice și a cenzurii, a reușit, datorită unor scriitori ca Alexandru Andrițoiu, Radu Enescu, Mircea Zaciu, Gheorghe Grigurcu ș.a., să fie una dintre cele mai bune reviste de cultură din România. În anii ’80, alături de alte câteva reviste, din București și din țară, a apărat cultura română autentică, literatura de valoare și a rezistat, atât cât a fost posibil, tentativelor de re-ideologizare a creației și a presei literare.
După 1989, chiar dacă a trecut printr-o serie întreagă de dificultăți – ca toată presa noastră culturală – revista “Familia” a reușit, cu sprijinul autorităților locale din Oradea, să își revină și să redevină periodicul de cultură de înalt nivel care a fost pe toată durata existenței sale. Astăzi, sub conducerea lui Ioan Moldovan și cu o redacție formată din Traian Ștef (redactor-șef), Miron Beteg, Mircea Pricăjan, Alexandru Sereș, Ion Simuț (redactori), Marius Miheț și Aurel Chiriac (redactori asociați), “Familia” este una dintre cele mai bune reviste de cultură din România. Cu colaboratori de prestigiu și rubrici de mare interes cultural, cu o apariție regulată și cu o prezență substanțială în spațiul virtual (printr-un sit de Internet), “Familia” nu este o publicație de provincie, ci o revistă care, reprezentând mai întâi scriitorii bihoreni și ardeleni, în general, este în același timp o demnă reprezentantă a literaturii române în întregul ei. Prin tematică, prin rubrici și prin colaborări, ea răspunde interesului publicului cititor din toate colțurile țării. O citesc cu plăcere și eu, la București, chiar dacă sunt conștient de dificultățile cu care revista ajunge aici, din cauza difuzării.
La un asemenea jubileu (rar și în Europa, nu numai în România), cuvintele de complezență nu-și au locul. Vreau doar să îi îndemn pe participanții la această ceremonie să reflecteze la cât de puține lucruri create în urmă cu 150 de ani mai sunt actuale și azi. Revista “Familia” este actuală. Nu numai că stă în fața noastră, mândră, pe bună dreptate, de istoria ei, ci este o publicație vie, deschisă, atentă la tot ceea ce este actual în cultura română. E o performanță pentru care trebuie să-i mulțumim întemeietorului Iosif Vulcan și tuturor celor care, de-a lungul timpului, i-au dat viață, până la echipa condusă astăzi de Ioan Moldovan. Felicit și autoritățile locale pentru sprijinul lor, vital în supraviețuirea acestei instituții istorice a culturii române.