Se împlinesc azi, 3 octombrie, douăzeci și cinci de ani de la reunificarea Germaniei, dată care a devenit Ziua Națională a Republicii Federale Germania. Actul reunificării este, până la urmă, cel mai puternic semnal al schimbărilor induse pe continentul european de prăbușirea comunismului. Pentru Germania bilanțul reunificării este, cu toate problemele generate de un astfel de proces, și cu toate costurile lui sociale și financiare, un succes incontestabil. Grație unificării, Germania a ajuns nu doar motorul economiei europene, ci și principalul actor politic în cadrul Uniunii Europene. Germanii au de ce să fie mândri de eforturile făcute pentru a-și împlini visul reunificării. Asta nu înseamnă că anii petrecuți de o parte și de de cealaltă a Zidului Berlinului nu au lăsat urme în mintea și în sufletul oamenilor, iar unele răni se vindecă foarte greu.
Ar fi greșit dacă am trece cu vederea contextul intern și extern care a făcut posibilă reunificarea Germaniei, cât și faptul că unele temeri exprimate în epocă față de proces se mențin și acum. Importantă a fost acceptarea procesului la Moscova și la Washington, consens care a permis trecerea peste reticențele exprimate într-o serie de capitale europene. Reticențele au scos la iveală temerile care persistă în Europa în legătură cu Germania, după două conflicte pustiitoare care au opus-o unora dintre țările europene.
Lor li se adaugă temeri mai largi, legate de punerea în discuție, prin reunificare, a rezultatelor Tratatului de pace de la Paris, confirmate de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa, de la Helsinki, din 1975. De aceea procesul a fost considerat de toții actorii implicați drept excepția, și nu regula, în Europa post-comunistă. Această prevedere, clar exprimată în acel moment de marile puteri, SUA și URSS, a împiedicat un proces similar în cazul României și Republicii Moldova. Din păcate această prevedere, până la urmă logică și justificată, nu a împiedicat apariția unor atitudini revanșarde și revizioniste în Europa, pe care contextul actual le face foarte periculoase.
Reunificarea Germaniei are însă un impact la fel de important și asupra altui proces: reunificarea continentului, ale cărui diviziuni au fost agravate de cele două războaie civile din secolul XX, cel din 1914-1918 și cel din 1939-1945, care s-au extins la nivel global. Țărilor din fostul ”lagăr socialist” li s-a oferit perspectiva aderării la Uniunea Europeană, fapt care a facilitat tranziție lor la democrație și la economia de piață. Astfel au fost prevenite tulburări sociale și conflicte, deși destrămarea violentă a Iugoslaviei este încă o rană deschisă pe continent. La fel, după destrămarea fostei Uniuni Sovietice, procesele pozitive din Europa nu au găsit cea mai potrivită cale de a îngloba și Federația Rusă, căreia nu i s-a oferit un loc clar în transformarea ce are loc pe continent.
Au fost investite multe speranțe atât în reunificarea Germaniei, cât și în construcția europeană. Unele speranțe s-au împlinit, altele nu. Uniunea Europeană este mai mare și mai puternică. Dar evenimentele din ultima vreme, criza generată de gestionarea valului migrator din ultimele luni, arată limitele procesului și o Europă mai puțin unită și solidară decât credeam. Ca și în cazul Germaniei, și în cazul Uniunii Europene, decalajele de dezvoltare dintre Est și Vest persistă și nu de puține ori se adâncesc. Ca și când lecția ”Zidului Berlinului” ar fi fost uitată, în fața problemelor multe țări europene nu găsesc decât soluția construirii altor ziduri, de sârmă ghimpată, dar și de prejudecăți, de ură, xenofobie, excludere și sărăcie.
Germania, cu bunele și mai puțin bunele ei, în toate domeniile, este, la douăzeci și cinci de ani de la unificare, liderul indiscutabil al Europei. Asta obligă, pentru că implică responsabilități dincolo de cele ale celorlalți actori europeni. Germanii sunt conștienți de asta. Cum sunt conștienți de faptul că pot face față sarcinilor impuse de statutul său actual doar împreună cu partenerii săi din UE. Cu toți partenerii, nu doar cu unii dintre ei.
Să le urăm cele bune germanilor, de ziua lor națională, și să nu uităm că avem și noi de împlinit un vis de unificare. La mulți ani, Germania!