Trăim într-o lume în care violența și discriminările de orice fel sunt omniprezente. Aceasta este realitatea, oricât am încerca să ne ascundem în spatele vorbelor frumoase și a frazelor tip ale corectitudinii politice. Nu ne putem preface că nu se întâmplă nimic, când vedem cum zboară în aer trupurile unor oameni vinovați doar de faptul că nu au aceeași credință și nu gândesc la fel precum atentatorii. Oricare ar fi ei, și din orice parte ar veni violența.
O problemă corect diagnosticată este o problemă pe jumătate rezolvată. Iar diagnosticul este simplu de pus: am ridicat toate barierele, morale și legale, am crescut și tolerat o cultură a confruntării cu orice preț, în toate aspectele vieții economice și sociale, care s-a transpus până și în viața de familie. Societatea de piață naște monștri: violența și discriminarea.
Reglementarea este o soluție. Dar de multe ori rămâne doar pe hârtie, statul neavând nici mijloacele – și nici competențele necesare – să le impună tuturor. Rămâne educația civică. Asta cere timp, dar este singura cale care duce la rezolvarea durabilă a problemei. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să demontăm această periculoasă cultură a confruntării, care ne domină. Nu mai știm să rezolvăm situațiile conflictuale decât apelând la violență. Care nu este doar violența fizică. Discriminarea persoanelor cu dizabilități este tot o formă de violență, până la urmă. Refuzul de a combate activ sărăcia este o formă de violență socială. Și exemplele pot continua.
Ceea ce fac organizatorii acestei conferințe, „Artiștii împotriva discriminării și violenței”, este parte a acestui efort de schimbare a culturii confruntării, care ne face atât de rău. Efortul lor trebuie apreciat și susținut, pentru că nu putem pretinde normalitate într-o societate minată de discriminări, violență, rasism, excludere economică și socială.
