În mesajul său săptămânal, publicat sâmbătă, cancelarul german Angela Merkel a declarat despre sport: ”Refugiații s-ar putea integra mai bine în societatea germană prin implicarea în sporturi de echipă, precum fotbalul și handbalul (…) Ar trebui să profităm de disponibilitatea antrenorilor și a instructorilor de a le oferi o șansa acestor oameni care au venit la noi ca refugiați. Sporturile de echipă se deosebesc tocmai prin faptul că trebuie să faci front comun. Poate că (refugiații) încă nu au o buna cunoaștere a limbii, dar au o bună cunoaștere a regulilor comune”, a spus Merkel. Echipele acționează în vederea atingerii unui obiectiv comun, care întărește și sporeste încrederea în propriile forțe, condiții preliminarii pentru integrarea într-o societate nouă”.
Alina Gorghiu, copreședinte al PNL, tot despre sport, până la urmă: „Vicepremierul Dîncu îi cere primarului capitalei, Răzvan Sava, să nu respecte legea cu privire la Arena Națională. Sunt alături de primarul general interimar al capitalei, Răzvan Sava, în această situație, pentru că eu cred că interpretarea legii sau aplicarea legii nu este facultativă, ci este obligatorie. (…) Am văzut și reacția vehementă a domnului Dragnea legată de acest subiect, care tot așa, în necunoștintă de cauză, necunoscând legea, îi ține isonul domnului Dîncu, numai că eu cred de fapt că aici nici măcar nu e politică reacția, cred că este o mulțumire a domnului Dragnea pentru faptul că a primit 12 milioane de euro pentru stadionul din Alexandria și încă vreo patru milioane de euro, dacă nu mă înșel, pentru stadionul din Turnu Măgurele, două locații care să mă ierte Dumnezeu dacă înțeleg de ce au nevoie de stadioane, unul are echipa în liga a patra și unul în liga a treia.”
Stimata doamnă Gorghiu a primit răspunsul de la canceralul federal: sportul, mai ales sportul de echipă, formează caractere și se bazează pe un set puternic de valori. Cu alte cuvinte, ne învață ce înseamnă solidaritatea. Or, se pare că nu mai vrem așa ceva, pentru că solidaritatea este specifică revolutei perioade a comunismului.
Acum, eu nu știu dacă echipele din cele două orașe pomenite de doamna Gorghiu sunt o culme a performanței în fotbal. Doar că nu atât despre ele este vorba, ci mai ales despre două comunități. Care, cred eu, merită să aibă un centru sportiv, deschis tuturor locuitorilor. Nu cred că investind doar în câteva mari orașe, care au infrastructuri în domeniul sportului, rezolvăm criza pe care o traversează sportul românesc. S-au distrus școli sportive, baze sportive, săli de sport, stadioane. Ca urmare nu mai avem o bază de recrutare pentru sportul de performanță. Avem tot mai puțini antrenori. Iar sportul pe Nintendo e orice, numai sport, nu!
Și mai este un aspect, care pare să-i fi scăpat doamnei Gorghiu: luarea sa de poziție este discriminatorie. Cei care sunt ”pesediști” nu merită astfel de investiții, pentru că nu votează cum trebuie. Ne vom tot întâlni cu astfel de poziții, că doar este campanie electorală. Dar să nu uităm: toți, din politică, jucăm în aceeași echipă: echipa care răspunde de destinele a 20 de milioane de oameni. Care, dincolo de opțiuni politice diferite, au nevoi și așteptări identice, când este vorba despre viitorul acestei țări. El este obiectivul nostru comun. Și sper că vom învăța să jucăm ca o echipă. E timpul.
Sursa foto: probr.ro