Interesant, ca ”potrivire”… Luni a fost „Ziua Internațională de luptă împotriva sărăciei”. Premierul Cioloș și-a lansat platforma (orice ar însemna ea, platforma, în situația sa) ”România 100”, unde, la partea de politici sociale, săracii sunt îndemnați să treacă la muncă, nu să stea cu mâna întinsă la ”statul asistențial”. Iar trei onorabili profesori la ASE publică azi un articol în Ziarul Financiar care, rezumat, ne spune că salariul minim este iadul pentru economie, este sursa tuturor relelor, cum ar fi evaziunea fiscală și munca la negru. E drept, un agent economic, Lidl (nu, nu-i fac reclamă, cumpăr de la alții!), nu e de acord cu viziunea onorabililor profesori, și a decis că e cazul să mărească salariul minim din companie cu 30%. Dacă pune mâna pe ei onorabila doamnă ministru de la Finanțe, le rupe gâtul, doar se știe că românii muncesc pe doi lei, și Lidl dă un exemplu prost capitaliștilor români, plătindu-și un pic mai decent angajații. Bine, n-o face de plăcere, ci din nevoia de a-și păstra forța de muncă.
Fiind „Ziua de Luptă împotriva Sărăciei”, mă gândeam că premierul și ministrul Muncii au aflat, cu această ocazie, despre ”sărăcia din muncă”. Unele statistici spun că ea afectează unul din patru angajați cu acte în regulă în România. Ar trebui să știe și că aproximativ 30% dintre angajați sunt încadrați cu salariul minim pe economie. Cum mă gândeam că, totuși, Strategia aia anti-sărăcie a ieșit din planșele de prezentare în Power Point, și se întâmplă ceva cu săracii. Mă gândeam degeaba: n-a ieșit! Săracii sunt bine-mersi, tot mai săraci!
Și mă mai gândeam că premierul, și ministrul Muncii, și cel de Finanțe, se vor fi întrebat de ce continuă hemoragia forței de muncă, de ce s-a accelerat, anul acesta, migrația ei spre țări în care munca este, totuși, plătită. Iar greșesc. Nu-i interesează. Nu e pe lista lor de priorități. În esență, guvernul acesta nu dă socoteală nimănui, și nu are obligații față de cetățenii României. Atunci de ce să-și bată capul cu amănunte de acest gen? Debitează niște clișee, și și-au făcut datoria față de interesul public.
Cât îi privește pe onorabilii economiști, de mult nu mai am iluzii în privința lor. Mă consolează faptul că sunt previzibili, funcționând conform Legii lui Murphy, care spune că „Dacă ai suficiente date statistice, poți demonstra orice!”. Mai ales că, tot Murphy ne spune, orice date care-ți contrazic tezele pot fi, și trebuie, ignorate…