Festivalul Internațional de Poezie „Nichita Stănescu” a ajuns la cea de-a XXIX-a ediție. Pentru că nu am putut participa, le-am transmis celor prezenți la acest festival următorul mesaj:
„Nichita Stănescu a iluminat, cu viața şi opera sa, a doua jumătate a secolului XX românesc. Continuă să ne ilumineze şi azi, în plin mileniu al III-lea. Poezia sa nu îşi arată vârsta, legenda sa continuă să ne înveselească şi să ne spună ceva despre condiția creatorului de geniu într-un secol impur şi într-un regim totalitar.
Ca în fiecare an, se reunesc la Ploieşti, la festivalul care îi poartă numele, admiratorii poeziei sale, ca să îi celebreze nemurirea. Poeți şi critici, oameni care l-au cunoscut în viață şi cititori care nu se născuseră atunci când el a plecat la stele. Nu mai sunt aceiaşi care începeau festivalul, cu decenii în urmă. Unii au rămas — ca minunatul poet, traducător şi prieten Adam Puslojić — , alții s-au schimbat, însă atmosfera nichitiană a rămas aceeaşi. În oraşul său natal, în care a studiat şi s-a format, fix pe 31 martie, se discută despre opera sa, sunt evocate întâmplări din viața sa, sunt prezentate noi perspective şi exegeze. Este un frumos ritual al neuitării, al iubirii față de acest fiu al locului, care onorează Ploieştii şi cultura română.
Pentru că Festivalul „Nichita Stănescu”, unul dintre cele mai vechi din țară, nu a făcut şi nu face din celebrarea poetului un spectacol festivist. Fidel spiritului nichitian, liber şi ludic, festivalul alcătuieşte, an de an, o scenă cordială de întâlnire a poeziei cu publicul ei de toate vârstele. Nici o ediție nu seamănă cu alta, alcătuind un barometru al receptării operei lui Nichita Stănescu, azi. Sunt convins că nici ediția de anul acesta nu va face excepție, lista invitaților şi a evenimentelor promițând o manifestare de ținută, cu care organizatorii ne-au obişnuit.
O „beizadea într-un ev proletar”, cum l-a denumit colegul şi prietenul său, criticul Eugen Simion (un alt fiu al Ploieştilor), Nichita Stănescu ne-a învățat să fim liberi, prin creativitate şi prin poezie. A răscroit gramatica limbii române şi, pentru a feri poezia de mizeria unei epoci triste, i-a inventat o limbă aparte, limba poezească. E aici o lecție a purității şi a culturii, a măreției omului în raport cu timpurile care aspiră să-l încovoaie. Dar nu trăim, oare, şi azi într-o epocă în care cultura, creativitatea trebuie să se lupte cu indolența şi cu violența spiritului primar agresiv, cum spunea Marin Preda? Lecția lui Nichita Stănescu este valabilă şi azi.
Iată de ce Festivalul „Nichita Stănescu” este nu numai o celebrare a neuitării marelui poet, o sărbătoare a poeziei, ci şi un manifest împotriva de-culturalizării, a indiferenței față de creatori şi de valori.
Urez participanților (organizatori, invitați, public) să se căftănească, în atmosfera nichitiană, şi să ducă în suflet, plecând de aici, bucuria marii poezii române moderne. Căci Nichita n-a fost singurul, ci a fost doar cel mai mare şi mai iubit poet, dintr-o generație cu mulți mari poeți, de la Marin Sorescu la Ana Blandiana.
Să ne bucurăm, deci, împreună de ceea ce ne defineşte, dând culturii române identitatea ei inconfundabilă.”