9 mai: trei zile într-una singură.
Mai întâi, exact în această zi, cu 100 de ani în urmă, se stingea George Coșbuc: primul mare poet pe care Ardealul îl dăduse României. Murea cătrănit, într-o Românie care începuse Marea Unire (la 27 Martie, Basarabia votase unirea, iar guvernul Marghiloman efectuase demersurile constituționale de punere în practică), dar încă ocupată de Puterile Centrale și cu Transilvania lui parcă mai departe ca oricând.
Tot în această zi de 9 mai, însă, în anul 1895, se născuse la Lancrăm Lucian Blaga: primul mare poet pe care Ardealul îl va da, ca un semn că Unirea era deplină și definitivă, României Mari.
În fine, 9 mai este și Ziua Europei, de care, de când cu toate scandalurile zilnice, uităm tot mai mult.
Iar mie mi se pare extrem de semnificativ faptul că de această Zi a Europei se leagă cele două personalități românești evocate mai sus. George Coșbuc a fixat în eternitate chipul satului și al civilizației noastre tradiționale, iar urmașul său, Lucian Blaga, a proiectat acest chip, prin poezia, teatrul și filosofia sa, pe coordonatele Europei și ale culturii universale.
Se cade, cred, să ne reamintim că sensul Europei nu se rezumă la călătoriile fără viză și fondurile structurale, foarte importante, fără îndoială, ci înseamnă, mai ales, creativitatea și valorile umaniste. Că Europa așteaptă de la noi nu numai să ne facem curat în ogradă, ci și să ne dezvoltăm și să contribuim, prin creativitatea noastră, la progresul continentului.