În jurul oraşului Bucureşti avem o comoară arhitecturală, o pagină a istoriei româneşti, de care nu ştim prea multe. Şi ar trebui să facem ceva pentru ea. Este vorba despre lanţul de fortificaţii care se întinde pe 70 de kilometri, pe un traseu paralel cu şoseaua de centură a capitalei. Povestea acestui inel de fortificaţii construite în anii 1885-1899, menite să apere Capitala în cazul unor eventuale atacuri inamice, a făcut obiectul multor articole scrise de oameni pasionaţi de istorie, de arta militară sau de arhitectură.
La 134 de ani de la începerea construirii fortificaţiilor, majoritatea acestor vestigii istorice sunt încă necunoscute marelui public. Cele 36 de fortificaţii – 18 forturi şi 18 baterii – au fost construite pe vremea domniei lui Carol I, fiind unite între ele printr-un set de tuneluri subterane, menite să faciliteze apărarea sau abandonarea fiecărui punct al centurii în caz de război. Proiectul a fost considerat vital înaintea Primului Război Mondial, a fost extrem de costisitor – în banii de azi cam 500 de milioane de euro -, dar nu a fost folosit niciodată. Nu am să insist asupra detaliilor care ţin de istorie.
Unele dintre aceste fortificaţii au fost transformate în depozite de legume şi fructe, depozite de şampanie sau ciupercării, altele sunt ascunse sub vegetaţie, degradate, părăsite ori inundate. Majoritatea se află pe teritoriul unor unităţi militare, dar nu au mai fost folosite. Doar una dintre baterii a fost transformată în hotel. La iniţiativa unui investitor, zona adiacentă a unei fortificaţii a fost transformată în complex sportiv.
Arhitecţii care au studiat și au făcut cunoscută povestea centurii de fortificaţii a Bucureştiului au propus valorificarea bateriilor şi a forturilor. Acelaşi tip de construcţii din Franţa, Belgia şi Olanda au fost transformate în centre culturale, muzee, parcuri de distracții sau chiar cluburi, hoteluri şi restaurante. Centura de fortificaţii din jurul Amsterdamului este pe Lista Patrimoniului Mondial. Şi în Bucureşti ar putea fi salvate aceste construcţii.
Reţeaua de fortificaţii are mai mulţi proprietari: Ministerul Apărării Naţionale, diverse alte ministere, consilii locale, primăria Capitalei, firme private. O parte dintre forturi sunt în stare bună, altele sunt inundate sau într-o stare avansată de degradare.
Pentru valorificarea sub forma unor centre culturale a fortificaţiilor este necesară demilitarizarea lor şi înscrierea acestor construcţii în Lista Monumentelor Istorice, pentru a le proteja. Subiectul ar trebui să fie în preocuparea Ministerului Culturii pentru clasificarea fortificaţiilor, astfel încât clădirile să capete statut de monument istoric. In forturi putem să încurajăm activităţi diverse culturale, educaţionale, sociale și pentru agrement. Să facem astfel încât aceste construcţii din trecut, pierdute în vreme, să renască din cenușă. Prin inițiativă și curaj, prin implicarea istoricilor, administratorilor, proprietarilor, constructorilor, arhitecţilor şi cetăţenilor vom şti ce avem de făcut.
Reabilitarea forturilor din jurul Bucureştiului ar putea fi făcută cu fonduri europene. Din fericire, aceste fortificaţii există încă, nu s-au întâmplat distrugeri masive fiindcă au fost cât de cât întreţinute. Bucureştiul ar avea mult de câştigat, din punct de vedere turistic, economic şi cultural, dacă centura de fortificaţii ar fi valorificată.
Declarație politică pe care am susținut-o în Senatul României miercuri, 27 februarie 2019.