Casa în care s-a născut și a copilărit marele dirijor Sergiu Celibidache, aflată în municipiul Roman, se află într-o stare de degradare rușinoasă pentru memoria acestui muzician de excepție, considerat în mod unanim drept unul dintre cei mai importanți și mai originali șefi de orchestră ai secolului al XX-lea.
Clădirea este construită în stilul conacelor boierești din prima jumătate a secolului al XIX-lea și, întrucât familia Celibidache s-a mutat la Iași în 1935 (pe când muzicianul avea 23 de ani), iar după război dirijorul a fost considerat, mulți ani de zile, drept un „transfug” și un „trădător” de către autoritățile comuniste, ea nu s-a bucurat de necesarele lucrări de consolidare.
După 1989, autoritățile locale din Roman au avut în plan consolidarea și refacerea clădirii, căci mulți ani, până în 2000, aici a funcționat o școală de muzică, în mod evident, ca o încercare de a reda casei Celibidache măcar funcția ei de odinioară. Din păcate, construită cu mult înainte de epoca modernă, casa are o rezistență foarte slabă la cutremure, iar marile seisme din 1940, 1977, 1986 și ultimele mișcări tectonice de anul acesta au șubrezit-o până aproape de prăbușire.
Din informațiile mele, rezultă că un plan de consolidare și restaurare, ca și de transformare a casei într-un centru cultural, există. Primăria a cumpărat casa, dar, din păcate, nu mai are bani în buget pentru a o restaura. Este nevoie de 2.580.000 de lei, dată fiind amploarea lucrărilor necesare pentru consolidare, ca și a dificultății de a le face fără a afecta aspectul specific, de casă boierească românească, a imobilului. Celor care li se pare mare suma le spun că alternativa este simplă: dispariția casei natale a unuia dintre cei mai mari dirijori ai secolului trecut, care s-a născut și s-a format în România. Lăsându-ne un patrimoniu spiritual imens și o singură datorie: aceea de a conserva, pe cât posibil, urmele materiale ale trecerii sale pe acest pământ. Ar fi o rușine fără margini ca singurele urme ale trecerii lui Sergiu Celibidache prin lume să fie plăcile memoriale de pe casele în care a locuit în Germania, câtă vreme noi avem încă imobilul în care a născut și a trăit 23 de ani.
Fac un apel la autoritățile culturale centrale, la Ministerul Culturii, să găsească o soluție de a ajuta Primăria din Roman să strângă banii necesari salvării casei Celibidache, aflată în pericol iminent de prăbușire. Dacă nu va fi posibil, din cauza multelor nevoi ale bugetului local, să fie asigurați banii prin bugetul Primăriei Roman, se poate găsi o soluție în parteneriat public-privat, care să permită măcar efectuarea lucrărilor urgente de consolidare și a începerii salvării casei. Un apel către unele fundații muzicale din Germania – pe care, în mod evident, nu-l poate face un biet funcționar din primărie, dar îl poate face o direcție de specialitate a Ministerului Culturii și Patrimoniului – ar putea găsi rapid măcar sumele necesare consolidării imobilului.
Altfel, ne numim degeaba Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.