Constat – ca să îl parafrazez pe președintele României – că avem o problemă în interiorul societății românești: ne-am obișnuit de câțiva ani ca ocupantul fotoliului de președinte să participe la tot soiul de întruniri, private sau politice, dar fără legătură cu agenda Președinției României.
Astfel, la sfârșitul săptămânii trecute, Traian Băsescu, însoțit de un staff de la Palatul Cotroceni, a participat la o întrunire la Cluj-Napoca, a unei fundații. Fundația, numită „Mișcarea Populară”, are, deloc întâmplător, același nume cu al unui partid politic, care – prin străvechiul traseism politic – a declarat recent că ar dispune deja de 15 parlamentari și intenționează să depună și o moțiune. Prin urmare, argumentul că la Cluj-Napoca s-a întâlnit o fundație e cusut cu ață albă. Fundația are un singur scop: să grupeze primarii și aleșii locali care părăsesc PDL în favoarea PMP, fără a-și pierde mandatul, conform legii.
După aproape zece ani cu Traian Băsescu la Cotroceni ne-am obișnuit ca președintele României să nu respecte prevederea constituțională care îi interzice orice fel de activități politice de partid. Și la asta și-au adus contribuția și decizii cel puțin bizare ale Curții Constituționale. Să zicem că n-am observat că lista fondatorilor fundației respective conține cam aceleași nume ca lista fondatorilor partidului onomim.
Altele sunt nedumeririle mele și aștept ca organele statului să răspundă acestor nedumeriri. Iar cea mai serioasă ține de statutul respectivei fundații. Potrivit unei legi similare cu acelea din toate țările Uniunii Europene, fundațiile și asociațiile din România pot obține, în temeiul unei activități susținute, transparente și utile societății românești, statutul de fundație de interes public. Este un statut care certifică importanța și utilitatea publică a respectivei organizații non-guvernamentale, ca și certitudinea că, atât cât este omenește posibil, organizația funcționează corect, legal și transparent.
Fundația Mișcarea Populară, cu toată stima, nu beneficiază de acest statut. Este înființată recent și, în afara unei acoperiri pentru activitatea unor consilieri prezidențiali de a înființa un partid politic, nu a prestat nici un fel de altă activitate utilă societății românești. Motiv pentru care participarea președintelui țării la reuniunea acestei fundații – în condițiile în care același președinte a ocolit de atâtea ori Academia Română, Patriarhia și alte instituții cu adevărat reprezentative în societate – este mai mult decât dubioasă și mă îndeamnă, ca reprezentant al națiunii, să adresez câteva întrebări.
Prima se îndreaptă către Administrația Prezidențială: în temeiul cărei necesități care ține de exercitarea atribuțiilor constituționale ale președintelui României a participat Traian Băsescu la o întrunire cu o fundație care nu este declarată, conform legii, de interes public? La ce alte ședințe ale unor fundații sau asociații care nu sunt de interes public a mai participat Traian Băsescu în cele două mandate ale sale?
Cea de-a doua este adresată direct Curții de Conturi: cine a plătit costurile deplasării președintelui României și a suitei sale la întrunirea privată de la Cluj-Napoca, întrunire care nu este prin nimic legată de vreun interes național sau de vreo obligație constituțională a președintelui României, ci este de interes asociativ strict privat? Este legal să fie folosiți bani publici pentru satisfacerea unor interese personale ale președintelui României?
Până când opinia publică nu va primi un răspuns serios și responsabil, care să reflecte adevărul, la aceste întrebări legitime, orice considerații ale lui Traian Băsescu despre corupția din România sau despre felul în care funcționează justiția trebuie respinse ca simple încercări de manipulare.