Creștinii au intrat în Săptămâna Patimilor. O săptămână care, prin sensurile ei, ne îndeamnă să ne examinăm cu mai multă severitate faptele, gândurile și cuvintele. Să ne împăcăm cu noi înșine și cu cei din jur. Să fim mai cuviincioși și să luăm decizii bune privitoare la viitorul nostru.
Parlamentul României este, desigur, o structură laică, în care sunt reprezentați toți cetățenii țării, indiferent de confesiune, ca și ateii. Însă nu cred că un apel la înțelepciune, unitate, pace și înțelegere, indiferent de unde ar veni, poate fi respins sub pretextul laicității, fie și numai pentru că opusul acestor valori ar fi lipsa de înțelepciune, dezbinarea, confruntarea și conflictul. Ceea ce nimeni nu cred că își dorește.
Lansez, așadar, un apel către toți parlamentarii români ca în aceste zile, premergătoare Sfintelor Paști, să dea dovadă de reținere în declarații și comportament, să participe la evenimentele caritabile, să sprijine atât cât pot cetățenii din colegiile în care au fost aleși și să transmită societății un semnal de pace și unitate.
Le propun, de asemenea, tuturor colegilor mei din Partidul Social Democrat, ca și celor din celelalte partide parlamentare, inclusiv reprezentanților minorităților, să profităm de aceste momente solemne pentru ca, păstrându-ne identitatea politică, să detensionăm raporturile dintre noi și să reevaluăm dialogul. Suntem tot timpul, parcă, într-o campanie electorală epuizantă, care macină energiile creatoare ale partidelor și uzează resursele umane necesare, de fapt, bunei guvernări. Să-i punem punct măcar pentru o săptămână, pentru ca noi înșine și cetățenii să poată fructifica exemplul bun al concordiei și armoniei, al dialogului inteligent și constructiv.
Să încetăm, deci, să mai deschidem subiecte de confruntare care ar trebui să rămână pentru totdeauna teme ale concordiei naționale. Apartenența României la Uniunea Europeană și la NATO, democrația parlamentară, libertatea ca valoare fundamentală și respectul valorilor naționale să reprezinte, de acum încolo, chestiuni asupra cărora să nu mai polemizăm și pe care să nu le mai repunem, iar și iar, în discuție. Să punem punct, noi, primii, acestui război al românilor cu românii, care face atât de mult rău societății noastre și zădărnicește multe dintre eforturile pe care le facem cu toții ca să progresăm și să ne apropiem de un standard de viață decent.
Să punem, în același timp, punct și escaladării conflictelor dintre instituțiile statului, constituționale sau nu, ca și dăunătoarei retorici a pamfletului, la care se reduce adesea lupta politică în țara noastră. Este indubitabil că o bună parte din violența verbală și comportamentală din societate pornește, din păcate, chiar de aici, dintre noi. Însă tot noi putem contribui la îndreptarea cursului negativ al raporturilor sociale și inter-umane, începând prin a ne îndrepta pe noi înșine.
Să dăm, în sfârșit, un exemplu de solidaritate națională, începând prin a ne trata unii pe alții drept parteneri ai unui proces politic a cărui menire nu este controlul puterii în folosul propriu, ci mai buna guvernare a cetățenilor. Să nu uităm de versetul biblic care ne avertizează că nu-i este de nici un folos omului dacă va cuceri lumea întreagă, dar își va pierde sufletul. Și să ne amintim că între Florii și Paști se întinde atât un traseu al nestatorniciei firii omenești (care întâi L-a primit pe Mântuitor cu flori, apoi L-a trădat), cât și unul al speranței, căci Învierea este întemeierea speranței.
Să dăm, așadar, României, prin faptele și cuvintele noastre, speranța de care are atâta nevoie!