Dl Mihai Răzvan Ungureanu nu conduce de multă vreme guvernul, dar deja a căpătat – probabil, prin contagiune de la Traian Băsescu – pusee antidemocratice. Invitat să comenteze o eventuală reuşită a moţiunii de cenzură anunţate de Opoziţie (reuşită tot mai apropiată, dacă hemoragia parlamentarilor Puterii va continua), premierul a declarat că un eventual succes al moţiunii ar genera… o semianarhie instituţională.
În faţa unei asemenea obrăznicii, ca să nu spun „minciună sfruntată”, îţi vine să răspunzi ca în Obor: Zău, domne? Dar atunci de ce toate democraţiile de tradiţie ale lumii o menţin în constituţiile lor şi printre practicile lor parlamentare legitime? Dl Ungureanu se pretinde istoric: cunoaşte vreun caz, în Europa postbelică, în care o moţiune de cenzură aprobată de vreun parlament să fi dus nu la o semi, ci măcar la un sfert de anarhie?
În realitate, dl MRU se vădeşte tot mai mult a avea o misiune. Vânzarea CupruMin, a Hidroelectrica, menţinerea vechilor redevenţe pentru cei ce exploatează resursele naţionale, acordarea de avize de mediu pentru operaţiuni extrem de periculoase (Roşia Montana, gazele de şist, ş.a.) sunt mânării pe care o moţiune de cenzură le-ar zădărnici, desigur. Dar asta n-ar aduce deloc haosul. Dimpotrivă, ar repune lucrurile într-o ordine legală şi constituţională firească.
Interesant e şi că Băsescu, în faţa acestor mişcări dubioase ale dlui Ungureanu tace. Cei care-au trecut pe la Anvers ştiu de ce.