Nu este un număr de telefon, nici un cifru magic, ci sunt cifrele care leagă anul 2014 de anul 2015.
100 reprezintă, evident, comemorarea unui secol de la izbucnirea Primului Război Mondial. O catastrofă fără precedent, care a desfigurat chipul Bătrânului Continent (și chiar al lumii), cu atât mai mult cu cât venea după un secol, al XIX-lea, zis „al națiunilor”. Adică al elanurilor romantice, diplomației, pozitivismului, dar și al conflictelor inerente născute atât de raporturile de putere dintre noile națiuni și vechile imperii, cât și de afirmarea unor noi forțe politice și sociale. A fost un război care a șocat, izbucnind, de fapt, în plină Belle Époque, un adevărat război civil în inima Europei, continentul care domina lumea, economic, militar, cultural și ideologic. Puțini își imaginau așa ceva, deși semne existau, războiul franco-german din 1870-1871. El a sădit germenii Primului Război Mondial, până la urmă.
70 sunt anii care ne vor despărți, în data de 9 mai 2015, de încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. O altă conflagrație catastrofală, tot un război civil în inima Europei, care a devastat aproape întreaga planetă, punând sub semnul întrebării (prin tragedia Holocaustului) însăși umanitatea ființei umane. Ca să pună capac la toate, cel de-Al Doilea Război Mondial a fost și primul război care nu s-a încheiat printr-o pace, fie ea și imperfectă, ci printr-un alt război. Războiul Rece a despărțit Europa și lumea în două tabere antagoniste, dintre care una – cea comunistă – a avut de suferit toate nenorocirile totalitarismului și înapoierii.
25 reprezintă cifra anilor care au trecut de la prăbușirea comunismului, începută pașnic în Polonia, Ungaria și fosta Cehoslovacie, și încheiată tragic, cu victimele Revoluției române. Prăbușirea comunismului, într-un anume sens, a pus capăt, în urmă cu 25 de ani, unei utopii negre care a străbătut întregul secol XX, de la revoluția bolșevică facilitată de Primul Război Mondial și până la globalizarea comunismului, în urma victoriei URSS în cel de-al doilea.
Sunt nu atât cifre convenționale, pe care le marcăm prin emisiuni de televiziune, manifestări publice și articole, ci repere pe drumul unei reflecții care trebuie să ne anime astăzi, cu atât mai mult cu cât omenirea, Europa și România nu se află într-un moment ușor. Amenințările care au generat evenimentul reprezentat de prima cifră sunt din nou prezente în viața planetei: lupta pentru resurse, renunțarea progresivă la diplomație în favoarea forței, demonizarea adversarului fac parte dintr-o recuzită pe care speram s-o fi depozitat definitiv la coșul de gunoi.
Nu e de mirare că, în spatele norilor negri pe care îi aduce tensionarea climatului internațional, se coc la foc mic premisele nașterii unei noi utopii: cea a radicalismului politic. O utopie încă insuficient închegată, care prezintă mari fracturi între radicalismul islamic și cel antiglobalizare, dar care are o îngrijorătoare coordonată comună. Și anume, disprețul tot mai evident față de democrație și de regulile ei, singurele apte să favorizeze rezolvarea pe cale pașnică a diferendelor între membrii unei societăți.
În fine, poziția României și a țărilor est-europene este amenințată de acest galop al radicalismelor. Nu neapărat din cauza poziției lor marginale în concertul european și euro-atlantic, cât din cauza nereușitelor de etapă înregistrate în procesul (re)integrării lor în lumea civilizată. Ceea ce se întâmplă în Ungaria, de pildă, este de natură să îi îngrijoreze până și pe cei pe care războiul civil nedeclarat din Ucraina îi lasă reci. Democrațiile restabilite în urmă cu 25 de ani sunt încă fragile și nu au mecanisme suficient de puternice pentru a rezista tentațiilor sau presiunilor radicalismului în floare. Numai responsabilitatea și determinarea oamenilor politici de bună-credință, angajamentul civic al cetățenilor și o voință comună de a nu ceda sirenelor care promit rezolvări miraculoase (cu prețul libertății, însă) pot salva continentul de pericolul revenirii unor epoci pe care le credeam apuse.
Să nu disperăm. Luciditatea și determinarea noastră în apărarea democrației sunt arme foarte eficace împotriva adversarilor libertății.