Potrivit Raportului de activitate depus la Parlament de Societatea Română de Televiziune, aceasta a înregistrat, anul trecut, pierderi de 160,8 milioane de lei. Adică vreo 35 de milioane de euro.
Suma, în sine, este uriaşă. Şi este inacceptabilă, dată fiind situaţia generală de austeritate din România. CFR închide linii şi disponibilizează mii de oameni, iar şmecherii din TVR găuresc, senini, bugetul statului. Şi când te gândeşti că actualul preşedinte al TVR, dl Alexandru Lăzescu, a fost instalat ca „tehnocrat”, neutru politic şi specialist în redresări financiare… Dacă aşa arată redresarea, oare cum o arăta falimentul?
Reţinem şi un alt aspect. În anii 2003 şi 2004, TVR înregistrase, pentru prima dată după 1989, profituri, încheind anii fiscali cu excedente. Nu-mi mai amintesc cifrele, dar nu cifrele sunt importante. Important e că Băsescu nu l-a mai vrut preşedinte pe Valentin Nicolau, care nu răspundea la comenzi, şi, deşi mandatul acestuia nu se încheiase, a aranjat cu coaliţia de atunci ca, în Parlament, Raportul de activitate al TVR să fie respins. Deşi consemna atât o substanţială revenire a audienţelor – postul public concura atunci la aproape toate capitolele cu cele private -, cât şi, cum am spus, profituri. În condiţiile în care, tot în 2003-2004, TVR făcuse şi primele investiţii de după ’90.
Au urmat 7 ani în care TVR a produs exclusiv pierderi, care, însumate, depăşesc 100 de milioane de euro, iar audienţele s-au prăbuşit până la nivelul posturilor de nişă. În toţi aceşti ani, acelaşi Parlament care pedepsise performanţa a validat fără crâcnire incompetenţa şi risipa banului public. O va face şi acum, cu siguranţă: Puterea are nevoie de TVR, ca să mai poată manipula cetăţenii înainte de alegeri.
Întrebarea mea e firească: cine va plăti gaura din buget? Băsescu, sau tot noi, fraierii văduviţi de o televiziune publică?