Alocuțiunea pe care am susținut-o în cadrul atelierului de lucru cu tema „Stadiul actual și perspectivele în domeniul politicilor adresate promovării coeziunii sociale în zona Mării Negre”, organizat de Rețeaua Universităților de la Marea Neagră în colaborare cu Delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre, Universitatea din București, și Centrul de Excelență pentru Studiul Minorităților Transfrontaliere.
”În calitatea mea de membru al Senatului României, component al Delegației României la Adunarea Parlamentarä de Cooperare Economică la Marea Neagră, fost preşedinte timp de 4 ani al Comisiei de Cultură, Educație şi Probleme Sociale a Adunării şi, nu în ultimul rând, de alumn al Universității din Bucureşti, am şi eu plăcerea de a vă spune bine ați venit la Palatul Parlamentului României!
Înainte de orice, o remarcă: organizația noastră este un exemplu de longevitate, și de soliditate, pentru că, indiferent de contextul frământat al zonei, a rezistat dezvoltărilor conflictuale, semn că este considerată importantă de toți membrii ei și oferă un cadru pentru dialog și cooperare, adaptat nevoilor țărilor care au aderat la ea.
Pe un astfel de fundament se poate construi, pentru că este unul solid. Cooperarea regională a fost întotdeauna o componentă fundamentală a politicii externe românești, pentru că privilegiază dialogul și promovează cooperarea în proiecte regionale de interes pentru noi, toți. Mulți consideră zona ca fiind una a ciocnirii unor ”plăci tectonice”, văzând doar conflictele din regiune. Eu o văd ca una a intersecțiilor culturilor și civilizațiilor. Diversitatea lor, folosită intellgent și cu bună credință, poate fi marele avantaj, și atu, al zonei. Dialog și toleranță, cunoaștere reciprocă, respect față interesele celuilalt, sunt elementele care dau tărie ansamblului.
Regiunea Mării Negre, datorită atât de bogatei ei istorii, este un creuzet multi-național, în care multi-culturalismul şi diversitatea sunt de secole o realitate cotidiană, nu o problemă teoretică pentru profesorii de Drept. Etnii, limbi, religii, culturi şi civilizații coexistă aici, cu puține excepții, în bună înțelegere, edificând societăți pluraliste, creative, care au oferit lumii mari valori culturale.
Cultura este un element constitutiv al coeziunii sociale. O coeziune care este pusă la încercare din multe direcții, începând cu marile inegalități economice, care generează, la rândul lor, inegalități în fața sistemelor de educație și sănătate, eșec școlar, inegalități pe piața muncii, acces la cultură. Nu poți fi solidar, dacă nu ai conștiința apartenenței și aderenței la un sistem comun de valori, care dau identitate ansamblului. Cultura creează punți între oameni, nu le rupe!
România a aderat la obiectivele ”Anului european al Patrimoniului”. Din păcate, toate țările noastre au probleme în ceea ce potrivește conservarea și promovarea patrimoniului cultural național. Pentru a le pune în valoare se impune intensificarea cooperării transfrontaliere. Patrimoniul cultural creează creștere economică și locuri de muncă în orașe și regiuni și este de importanță centrală pentru schimburile regiunii cu restul lumii. Iar în special într-o perioadă în care moștenirea culturală a umanității este amenințată și distrusă în mod deliberat în zonele de conflict, obligația noastră comună de a preveni astfel de acțiuni este și mai acută. În acest context revin cu ideea constituirii unui Muzeu al civilizației Mării Negre, o civilizație bogată, originală, care nu este cunoscută la adevărata ei valoare.
Comisia pentru Cultură, Educație şi Probleme Sociale își desfăşoară activitatea în paralel şi în deplină coordonare cu plenul Adunării. În cadrul lucrărilor comisiei, elaborăm seturi de recomandări adresate Parlamentelor statelor membre şi observatoare, recomandări menite să răspundă problemelor comune cu care se confruntă regiunea în materie de cultură, educație şi societate. Aș sublinia importanța pe care o acordăm coordonării în materie de cultură, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cadrul Uniunii Europene, unde cultura este considerată un domeniu de resortul statelor membre. Facem asta deoarece, date fiind problemele economice şi sociale cu care se confruntă statele din regiune, protecția diversității culturale şi protecția uriașului patrimoniu de care dispunem se pot face mai bine prin programe comune. Cu atât mai mult cu cât acest patrimoniu este, de cele mai multe ori, transfrontalier.
Nu pot să închei intervenția mea fără să amintesc faptul că ne aflăm în Anul Centenarului Marii Uniri, unire în urma căreia România (întemeiată ca stat modern în 1859) s-a întregit cu provinciile sale istorice Transilvania, Basarabia şi Bucovina.
Actul de la 1 Decembrie 1918 este important şi în relație cu tema întâlnirii noastre de astăzi, căci în urma lui țara noastră a devenit un stat în care minoritățile naționale au început să joace un rol important. Aceasta a generat – chiar în actul care a consfințit Unirea – un set de principii constituționale şi legislative care, dezvoltate în timp, au alcătuit bogata experiență românească în materie de drepturi ale minorităților. Care este, o spun cu neascunsă mândrie, de referință în Europa şi în lume, chiar dacă (sau, poate tocmai pentru că) suntem conștienți că protejarea minorităților este un demers care nu se oprește niciodată, iar perfecționarea mijloacelor administrative şi legislative, inclusiv în țara noastră, este o necesitate.
Închei spunând că sunt onorat să mă aflu aici, alături de dumneavoastră, şi să vă adresez salutul colegilor din Comisia de Cultură, Educație şi Probleme Sociale a APCEMN. Sunt convins că reuniunea ne va furniza noi teme de reflecție şi soluții la unele probleme cu care ne confruntăm. Îi felicit pe inițiatorii ei şi vă doresc mult succes!
”