Nici nu începuse dezbaterea Legii Bugetului de Stat al României pe anul 2014 în plenul Parlamentului, și unul dintre liderii marcanți ai PDL, celebrul domn Gheorghe Flutur, amenința că, dacă nu vor fi adoptate amendamentele partidului pe care îl reprezintă, vom avea de-a face cu marșuri și manifestații de stradă.
Este o amenințare mult mai gravă decât lasă să se înțeleagă completa neputință politică a PDL, ca și nereprezentativitatea dlui Gheorghe Flutur personal, care după ce a fost învins la scor la alegerile pentru Consiliul Județean, nu a reușit să câștige nici colegiul, deci e greu de spus pe cine mai reprezintă, în afara unor interese de grup și personale.
Le amintesc colegilor din PDL că au guvernat după cum li s-a dictat de la Cotroceni, timp de trei ani și jumătate, în care au făcut de patru ori bugetul. De fiecare dată l-au construit în deplina ignorare a unei opoziții care, chiar și înainte de a se fi constituit USL, era mult mai puternică decât este PDL azi. Au prevăzut în el investiții pe care nu le-a văzut nimeni și despre care controalele ministerelor și guvernului au arătat că n-au fost altceva decât colecții de ilegalități.
Au alcătuit Bugetul de Stat pe 2011 încălcându-și propria lege prin care au tăiat cu 25% salariile bugetarilor. Căci legea era prevăzută a-și înceta efectele la 1 ianuarie 2011, dar bugetul pe 2011 a fost alcătuit ca și cum ea ar fi fost valabilă și după această dată. Rezultatul au fost nenumăratele procese deschise împotriva diferitelor institituții ale statului, câștigate până acum fără excepție de către salariați, și al căror decont continuăm să îl plătim noi, și acum, deși nu noi am încălcat legea.
În toate aceste operațiuni, opoziția de atunci a acționat strict în cadrul Parlamentului. Nu ne-a convenit faptul că majoritatea din jurul PDL, creată se știe cum și unde, trecea peste absolut toate amendamentele noastre. Dar, deși aveam o capacitate mult mai mare decât PDL de a muta în stradă dezbaterea, nu am făcut-o. Cu toate încercările presei prezidențiale de a demonstra contrariul, e limpede că în nici una dintre manifestațiile de stradă – puține – din timpul regimului Băsescu nu a fost amestecată opoziția de atunci. Nici una dintre aceste manifestații nu a fost legată de vreo dezbatere parlamentară sau de respingerea vreunei inițiative social-democrate sau liberale. Am preferat să ne sacrificăm dreptatea, care am fost convinși că e de partea noastră, decât să periclităm unul dintre principiile democratice de bază, și anume cel care spune că disputele și dezbaterile politice se poartă în Parlament și numai în Parlament.
Fac apel la urmele de rațiune politică rămase în PDL pentru a risipi echivocul în care aruncă acest partid declarații și intenții de genul celor exprimate de dl Gheorghe Flutur. Unde am ajunge – și, în primul rând, unde ar ajunge PDL? – dacă ne-am scoate toți oamenii în stradă de câte ori nu suntem de acord cu preopinentul politic? Ce s-ar alege de democrație dacă în locul Parlamentului am reinstala – cum dorea președintele din umbră al PDL, Traian Băsescu, pe vremea când era popular – legea străzii?
Parlamentul ar trebui să intervină, când apar asemenea declarații, incompatibile cu statutul de membru al înaltului for, singurul depozitar al suveranității națiunii.