Discursul pe care l-am susținut în deschiderea celei de-a 47-a reuniuni a Comisiei de Cultură, Educație și Protecție Socială a APCEMN.
„Doamnelor și domnilor membri ai Comisiei de Cultură, Educație și Protecție Socială a APCEMN,
Dragi invitați,
Îmi revine plăcuta misiune de a vă ura bun venit în clădirea Parlamentului României și, totodată, de a deschide ședința Comisiei de Cultură, Educație și Protecție Socială a APCEMN.
După cum cred că unii dintre dumneavoastră știu deja, Parlamentul României este, probabil, unicul Legislativ european care găzduiește, în chiar sediul său, un muzeu de artă. Și nu orice fel de muzeu de artă, ci chiar Muzeul de Artă Contemporană al României: una dintre cele mai importante instituții de profil din țară și din regiune. Un muzeu care nu are nimic convențional și oficial, întrucât găzduiește lucrări de artă din ultimele câteva decenii, de la avangardă la postmodernism.
Aceasta dovedește, cred, prețuirea pe care Parlamentul României o acordă culturii și, în același timp, deschiderea pe care o avem față de tot ceea ce înseamnă manifestare artistică, oricât de puțin convențională ar fi ea. Vă invit, în măsura în care timpul vă permite, să vizitați muzeul și să vă bucurați cu expoziția sa permanentă, în care figurează cei mai importanți artiști români de azi. Poate fi una dintre cele mai bune introduceri în ceea ce noi numim România profundă și, în același timp, o exemplificare concretă a rolului cultural și educativ al unui Parlament în lumea contemporană.
Lucrările sesiunii noastre sunt dedicate, după cum știți, unei teme căreia noi îi acordăm o importanță particulară: Educație și știință, pentru dezvoltare durabilă în țările membre ale OCEMN.
Este o temă pe care, sunt convins, fiecare dintre dumneavoastră și parlamentele pe care le reprezentați ați mai abordat-o, în plan intern. Nimeni nu mai poate concepe astăzi dezvoltarea unei societăți fără o investiție masivă și inteligentă în educație, fără introducerea tot mai curajoasă a noilor descoperiri tehnico-științifice în procesul educațional și în cel de producție, ca și în actul de guvernare. Societatea cunoașterii devine o realitate, și educația este coloana ei vertebrală. Pentru asta trebuie să alocăm mai multe resurse atât educației, cât și sectorului de cercetare dezvoltare, să dezvoltăm un sistem de legi și de regulamente care să permită dezvoltarea parteneriatelor public-privat.
Este evident, inclusiv din formularea temei, că reuniunea Comisiei nu si-ar putea propune să discute abstract și platonic despre educație și dezvoltare. Din contra, se orientează cu multiple deschideri sa discute despre căile de urmat pentru a direcționa educația și cercetarea științifică înspre susținerea unei dezvoltări durabile a societăților noastre. Și despre cum putem noi, APCEMN, să susținem, prin cooperare și schimb de expertiză parlamentară, o mai eficientă adaptare a sistemelor noastre de educație și cercetare, pentru a impulsiona trecerea constructiva si ferma a regiunii Mării Negre la o dezvoltare durabilă. Despre ce avem de făcut în școală și în institutele de cercetări, pentru ca în locul industriilor poluante și energofage, de pildă, să ne axăm pe industrii ecologice și pe sursele de energie regenerabilă, ca să mă limitez la un exemplu la îndemână.
Provocările cărora regiunea noastră trebuie să le facă față, în materie de dezvoltare, sunt considerabile, după cum știm cu toții. Așezată pe traseul vechiului Drum al Mătăsii (care, astăzi, a redevenit axa economică principală a planetei), la jumătate de drum între Occident și Asia Centrala side Est, regiunea Mării Negre riscă să devină un simplu spațiu de tranzit, strivit între cei doi poli economici majori. Trebuie să fim pregătiți pentru a face față acestui mediu înalt concurențial, iar cea mai bună modalitate este cea de a ne pregăti tinerii. De a ne adapta sistemele de învățământ și cercetare, astfel încât ele să furnizeze specialiști pregătiți să utilizeze în beneficiul țărilor din regiunea noastră avantajele comparative pe care le avem. Nu în ultimul rând, specialiști capabili să fructifice beneficiile cooperării dintre țările noastre, aflate în mediul atât de favorabil al regiunii Mării Negre.
Noi, în România, avem deja experiența preliminară a unei asemenea inițiative. Profesorul Mircea Malița, unul dintre cei mai respectați viitorologi europeni, membru al Clubului de la Roma, a organizat, în ani ’90, o Universitate a Mării Negre: o instituție de cercetare deschisă proiectelor regionale, menită să identifice convergențe și soluții la provocările cu care ne confruntăm, în plan economic, cultural și al infrastructurii. Au rezultat, din activitatea Universității, proiecte interesante, unele dintre ele, devenite componente ale dezvoltării României în ultimele două decenii.
Dau doar exemplul polului de energie eoliană dezvoltat în ultimul deceniu în Dobrogea, care a ajutat România să devină una dintre campioanele energiei neconvenționale în Uniunea Europeană: o inițiativă care, prin corelarea strategiilor educaționale și de dezvoltare, poate fi cu ușurință extrapolată la dimensiunea întregii regiuni a Mării Negre. Avem potențialul și chiar vocația de a deveni furnizori de energie regenerabilă pentru toată Europa de Est, nu doar producatori si consumatori de hidrocarburi. Mă gândesc și la o serie de acțiuni pentru păstrarea bio-diversității Mării Negre, în condițiile în care a crescut activitatea de explorare și de exploatare a resurselor energetice de pe platoul continental al Mării Negre.
În acest sens, ca un prim pas, supun atenției dumneavoastră o propunere care să constituie un prim pas în direcția transformării, prin educație și cercetare, a regiunii Mării Negre: alcătuirea, de către Academiile naționale, a unui Atlas al institutelor de cercetare în materie de dezvoltare durabilă din țările membre ale OCEMN. Prin intermediul lui, vom avea cu toții la dispoziție o hartă vie a resurselor de cercetare ale regiunii și, totodată, o cale de acces multilateral la aceste resurse.
Altasul ar urma să îi lege pe toți cercetătorii din regiune implicați în dezvoltare durabilă, fie că se află în universități sau institute, într-o Rețea de cercetare pentru educație și dezvoltare durabilă la Marea Neagră: o resursă strategică, pe care o putem pune la dispoziția guvernelor noastre, a miniștrilor Educației, a specialiștilor, pentru a orienta în viitor dezvoltarea țărilor din regiune către competitivitate și sustenabilitate ecologică. Sunt convins că o astfel de inițiativă poate fi finanțată prin efortul comun al țărilor membre.
Sunt, desigur, și alte teme de reflecție, pe care le vom dezbate și care se vor regăsi și în documentele pe care aici, în mediul atât de primitor al Parlamentului României, le vom adopta în cadrul sesiunii noastre.
Vă mulțumesc pentru prezența dumneavoastră și pentru contribuția pe care o veți aduce la bunul mers al dezbaterilor.
Declar deschisă sesiunea Comisiei de Cultură, Educație și Protecție Socială a APCEMN.”