Am văzut zilele acestea scene de-a dreptul dramatice, pe o insulă grecească, unde se află un centru de refugiați și de emigranți clandestini din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, mai precis din Siria și din Irak. Ele se adaugă celor din centrele italiene. Acum circa o săptămână iar au murit aproximativ două sute de emigranți clandestini, proveniți din Libia. La Calais, în Franța, s-au dat adevărate lupte de stradă între emigranți clandestini, care vor să ajungă în Marea Britanie, și forțele de ordine franceze, întărite cu detașamente ale armatei. Câțiva emigranți au murit, încercând să intre în tunelul de sub Canalul Mânecii, alții au fost prinși în Tunel. Este clar că avem nu doar o criză, ci mai ales că ea s-a acutizat, emigranții s-au radicalizat, iar actele de violență sunt tot mai dese și mai greu de controlat.
Uniunea Europeană este o destinație privilegiată pentru fluxurile migratoare globale. Care există, și se accelerează, din cauze multiple: economice, sociale, persecuții politice, religioase, războaie locale, conflicte interetnice, și, mai nou, ca efect al schimbărilor climaterice. Lucrurile acestea se cunosc. S-a încercat, după model american, o emigrație selectivă, cu vize de lucru acordate celor care răspund unor nevoi existente pe piața muncii în UE. Se acordă azil celor care pot dovedi că sunt persecutați în țările lor de origine. S-au folosit diferite forme de cooperare economică, pentru a reduce numărul migranților din motive economice. Și, până la un punct, lucrurile au putut fi ținute sub control.
O conjunctură specială a făcut ca acum lucrurile să scape, practic, de sub control. Confruntate cu problemele emigranților clandestini, Grecia și Italia, dar și Franța, au cerut ajutorul UE, celorlalte țări membre, în logica solidarității. Prea puține țări au acceptat să preia un număr de emigranți, din cei aflați acum în respectivele țări. Nu pot fi, totuși, condamnate țările care au refuzat, pentru că, practic, nu sunt pregătite pentru așa ceva, și am întinde criza la nivelul întregii Uniuni. Nici ridicarea de ziduri din sârmă ghimpată la granițe, ca în Grecia, Bulgaria, Ungaria, nu este o soluție durabilă. Mai ales că în Ungaria fluxurile principale de emigranți vin din Kosovo, aflat în profundă criză economică și socială.
Soluții individuale nu există. Grecia, care are uriașe probleme economice și sociale, are urgentă nevoie de ajutor. Italia, și ea cu probleme economice, la fel. Ungaria, chiar criticată pentru gardul de sârmă ghimpată, construit la granița cu Serbia, nu se poate descurca singură. Nu le putem spune acestor țări că sunt pe cont propriu. Pare o situație fără ieșire.
Nu este. Cu o condiție: să nu ne adresăm timpului scurt. Imediat nu există soluții. Nimeni nu are o baghetă magică. Pe termen mediu și lung se pot face multe lucruri: de la pregătirea țărilor membre UE pentru primirea unui număr atât de mare de emigranți, la pregătirea personalului care să faciliteze integrarea lor, dar și eforturi pentru stabilizarea situației din țările de origine ale emigranților. Sigur, oamenii disperați, despre care vorbesc emisiunile de știri, au nevoie de ajutor acum. Și nu toți îl pot primi. Din păcate.
Europa a avut un model, care câteva decenii i-a permis să țină sub control problemele generate de emigrație, nu puține, și de o natură atât de diferită, din care cele economice au fost cel mai ușor de rezolvat. Acum natura crizei s-a schimbat, presiunea emigrației este pe punctul de a scăpa de sub control. Este nevoie de o altă abordare. Care trebuie definită, împreună, de cei 28 de membri ai UE. Cotele de emigranți, atribuite fiecărei țări, nu rezolvă problema. Nu vor goli centrele de refugiați din țările din prima linie. Iar soluțiile, deși europene, vor funcționa mai ales dacă sunt aplicate în țările din care provin emigranții. UE trebuie să-și folosească mijloacele de care dispune pentru a pune capăt conflictelor interne și pentru a susține reconstrucția acelor țări. Poate să-și revadă politicile comerciale, pentru a ajuta economiile lor să genereze suficiente locuri de muncă. Sunt multe lucruri care pot fi făcute. Cu condiția să nu uităm ce este proiectul european și la ce folosește el.