La cât mă pricep eu, aș zice că politica românească suferă de nevroză. Aș vrea eu să fie doar una de primăvară, numai că primăvara se duce, nu și nevroza. Mă tem că nu întinsă pe divanul catodic al televiziunii, psihanalizată de realizatorii de talkshow-uri, se va vindeca. Puțină ”scufundare” în realitatea agendei publice ar fi, zic eu, un tratament mult mai potrivit.
Respect opoziția, este parte a sistemului politic, și, într-o țară normală, este și parte a soluțiilor la problemele unei societăți, nu parte a problemelor ei, oricât de dură ar fi lupta politică. Toți suntem responsabili în fața cetățenilor, în ultimă instanță, indiferent dacă suntem la putere sau în opoziție.
Ideea că scopul ultim al opoziției este să creeze cât mai multe probleme puterii, pentru a demonstra că este incompetentă, este contraproductivă și periculoasă. Asta închide canalele de comunicare, face imposibil dialogul, nu poate permite crearea consensului, atunci când asta se impune, în probleme care privesc interesul național.
Suntem într-un moment extrem de bun pentru România, în special în ceea ce privește economia. În loc să ne bucurăm de asta, să facem astfel încât creșterea economică să continue, să se accelereze, iar rezultatele ei să fie simțite de cât mai mulți români, vedem un soi de tristețe că ne merge mai bine. Și atunci unii cred că negând realitatea, transformând mediatic succesul guvernării în eșec, conving oamenii să-i voteze.
Sunt multe de făcut în România. Oamenii vor ca aceste lucruri de care au nevoie să fie făcute. Nu le pasă prea mult dacă sunt făcute de ”stânga” sau de ”dreapta”. Important este să fie făcute. Iar ca să fie făcute este nevoie de o dezbatere publică serioasă, nu de clișee sau de discursuri demagogice. Dau doar două exemple de teme care interesează în cel mai înalt grad societatea. Prima este aderarea României la zona euro. Pe care trebuie s-o pregătim extrem de atent, mai ales după cele întâmplate în Grecia. Ea va avea un preț, nu doar avantaje. Îl putem suporta? Suntem dispuși s-o facem? Guvernul are treaba lui în acest domeniu, și-o face. BNR, la fel. Și-o va face și Parlamentul. Dar fără sprijinul cetățenilor nu vom putea ajunge unde ne propunem. A doua mare temă este legată de întărirea mecanismelor de solidaritate socială. Fără aceste mecanisme vom avea o societate fragmentată, dominată de sărăcie, lipsită de performanță, incapabilă să-și atingă obiectivele.
Societatea se schimbă. E vremea ca și politica să se schimbe. Să uite de divanul catodic, și să ia în piept realitatea. O să-i facă bine la moral.