Premierul Dacian Cioloș anunță pe contul său de Facebook lansarea unui program de combatere a sărăciei. Totul este ilustrat cu o schemă cel puțin bizară, din care nimeni nu înțelege nimic, cu sinergii, butoane, transversal, și tot așa. Indiferent cine a făcut schema, și indiferent cine a postat-o pe contul de Facebook al premierului, a reușit cum nu se poate mai bine să sintetizeze confuzia programului, care nu se potrivește cu realitatea sărăciei din România. Pentru că realitatea este aceea exprimată de ministrul de finanțe, Anca Dragu: cât mai multă muncă, pe cât mai puțini bani. De preferință pe doi lei.
România este țara sărăciei generalizate. Mai grav, este țara în care sărăcia din muncă atinge cote-record. Cum spuneam, salarii de doi lei. Este țara în care creșterea veniturilor din muncă a ajuns amenințare la adresa siguranței naționale, și este combătură cu toate mijloacele aflate la îndemână, începând cu Banca Națională a României, care emite avertisment după avertisment, ori de câte ori crește cu câțiva lei salariul minim sau scad niște taxe și impozite.
Simplu: cum combatem sărăcia, dacă nu cresc veniturile oamenilor? Indiferent care ar fi planurile guvernului – oricum un soi de bla-bla-bla, pe care îl recită niște ONG-uri de ani de zile, ca să-și justifice existența și finanțările obținute – ele trebuie susținute cu bani. De unde vin banii? Ne împrumutăm? Nu se poate, nu fac tehnocrații așa ceva! Asta fac ”comuniștii” din PSD, care, nu-i așa, mănâncă banii bogaților, dând ajutoare sociale leneșilor, care zac în sărăcie. Ce contează că realitatea arată altceva? Gândirea în clișee este perenă, și rezistă în fața oricărui argument, oricât de rațional ar fi el.
Dacă nu ne împrumutăm, cum facem? Actualul guvern s-a opus cu îndârjire creșterii salariului minim. Care este singura pârghie aflată la îndemâna puterii publice, pentru a determina o creștere generală a veniturilor. Fără de care nu sunt bani în plus pentru programe sociale. Oricât de frumos ar apărea ele în PowerPoint.
Niciuna dintre măsurile propuse de actualul program nu este nouă. Ele există, și covârșitoarea lor majoritate a fost propusă – și aplicată – de guvernările PSD. Lucru pentru care a fost criticat vehement, pe motiv de ”gândire comunistă”. Acum ele nu mai sunt comuniste? Sunt bune, pentru că le-a făcut așa atingerea magică a duhului tehnocrat? Apropo de duh: apare printre propuneri una extrem de sugestivă: ”Prima lumină”. Ceva cu subvenționarea echipării cu panouri fotovoltaice a locuințelor din mediul rural. Să nu se transforme în programul ”Prima lumânare”.
Ce e nou în strategie? Mai nimic! Nici măcar studiile de fezabilitate. În fond, ce strategie e aia fără studii de fezabilitate, hărți și altele de acest gen? Așa că se va întocmi, obligatoriu, o ”Hartă strategică a serviciilor sociale și a nevoilor de dezvoltare și furnizare a acestora”. ONG-urile, amintite imediat în document după prevederea asta, vor aprecia oportunitatea! Cum săracii lipiți pământului vor aprecia oportunitatea alfabetizării digitale: vor avea WiFi gratuit în canalele și boschetele în care își duc viața! E drept, și țăranii vor aprecia pachetul ”sărăcie rurală”. Deși nu de sărăcie duc lipsă cei de la sate. Dar dacă vine gratis de la Guvern, să fie primită!
Sărăcia este un subiect mult prea dureros pentru români, pentru a fi tratat în bătaie de joc. Ceea ce vedem acum este doar dovada decuplării de realitate a autorilor, și nimic mai mult. Oricât ar crede autorii lui că realitatea se vede cel mai bine pe ecranul calculatorului, ea, realitatea, se încăpățânează să îi contrazică.
Care sunt fondurile alocate acestor programe, de vreme ce aceiași tehnocrați, când nu erau miniștri, acuzau ponderea prea mare a cheltuielilor sociale în PIB, deși România alocă cele mai mici sume pentru asta? Fără precizarea acestor sume, discuția nu-și are sens. Există riscul topirii prestațiilor sociale existente astăzi, pentru a răspunde nevoilor concrete ale fiecărei persoane beneficiare, într-una singură, care să însemne, până la urmă, reducerea nivelului de protecție, cu efect imediat: mai multă sărăcie.
România are nevoie urgentă de un program de combatere activă a sărăciei, axat însă pe creșterea reală a veniturilor din muncă. Fără aceasta, nicio altă măsură nu poate funcționa, din lipsă de finanțare. Ideea că românii sunt leneși și nu vor să muncească, atât de dragă elitelor sinecuriste și secuviniste, este total falsă. Dovadă stau românii care au plecat din țară și muncesc excelent în țări unde, e drept, munca este bine plătită.
Fără creșterea accentuată a veniturilor, sărăcia se va întinde. Pentru că ea nu ține cont de programe guvernamentale în PowerPoint. Și nici de măsuri ipocrite, propuse în spiritul populismului tehnocrat, cea mai nouă prezență pe piața populismelor. Una peste alta, sărăcia se combate cu muncă bine plătită. Și prin creșterea rolului redistributiv al statului. Restul sunt povești. Politice sau tehnocrate. Oricum sărăciei nu-i pasă de dilema asta. Ea își vede de ale ei…