Ieri s-a votat în Parlament creșterea salariilor tuturor celor angajați în sectorul așa zis bugetar. Reacția unora la această decizie – votată aproape în unanimitate! – este greu de descris. Las acuzele la adresa PSD, care au devenit un soi de reflex condiționat al unui experiment pavlovian cu subiecte umane în loc de căței. Acuzele la adresa ”bugetarilor” sunt imunde, și dovedesc o crasă rea voință. Nu există scuza neștiinței acuzatorilor. Nu despre ”pomeni electorale” este vorba! Cei care trăiesc din muncă nu sunt cerșetori!
Nu există angajați ”buni”, cei care lucrează în privat, și angajați ”răi”, care lucrează la mult hulitul stat. Și cei ”buni” nu-i țin în spinare, conform metaforei perfect naziste, folosită de fostul președinte Traian Băsescu, pe cei ”răi”. Nu! Creșterea economică este rezultatul muncii tuturor. Și toți trebuie să beneficieze de fructele ei!
Discuția asta, despre felul în care se împart fructele creșterii economice a fost și este făcută permanent în societățile normale. Una dintre cele mai pasionale – dar și aplicate! – a fost în Franța, în urmă cu ceva ani, înainte de criză. Și rezultatele acestei discuții sunt acum parte a unui uitat la noi ”contract social”.
Cineva scria ieri un editorial inflamat, în care se adresa direct tinerilor ”revoltați” din Piața Universității, anunțându-i că ”PSD v-a băgat mâna în buzunar, mărind cu 10% salariile bugetarilor!” A spune că în Piață au fost doar oameni care lucrează în sectorul privat este o uriașă minciună. TOȚI am fost revoltați de ceea ce s-a întâmplat! Acolo au fost oameni din toate straturile sociale. A crea noi linii de fractură în societate, de dragul unui soi de luptă de clasă ineptă, este o dovadă de iresponsabilitate.
România a avut și are creștere economică. Cum a înțeles acest guvern să împartă fructele ei, până la urmă? A spune că doar bugetarii au beneficiat este o manipulare a realității. Bugetarii au fost ultimii care au beneficiat de pe urma ei, și nu în suficientă măsură. Din banii obținuți în plus, statul a plătit o serie de datorii, micșorând gradul de îndatorare. Asta înseamnă bani mai puțini pentru plata dobânzilor, deci bani mai mulți pentru cheltuieli de investiții și de protecție socială. De care beneficiază TOȚI cetățenii României. SMURD și sistemul public de sănătate sunt un exemplu de astfel de cheltuieli suplimentare.
O parte din bani au revenit majoritar sectorului privat. Reducerea taxelor și impozitelor, a CAS, a lăsat mai mulți bani entităților economice private. Dacă acești bani nu se regăsesc și în salariile angajaților din sistemul privat, asta este o problemă pe care statul nu are cum o rezolva, altfel decât prin creșterea salariului minim. Angajații au sindicatele, au la dispoziție mecanisme de negociere, și pot să-și promoveze interesele în raport cu angajatorii. Dar angajaților din sectorul privat li s-au lăsat, nu luat, bani, și prin reducerea TVA. Sper ca această reducere să se aplice și în 2016, la toate bunurile și serviciile.
Creșterea salariilor bugetarilor este o măsură normală. Și ei au contribuit la realizarea creșterii economiei. Nu credem că este nici moral, nici sănătos, ca doar capitalul să beneficieze de creșterea economică. A prezenta creșterea salariilor drept un pericol pentru România este contraproductiv. Tot mai mulți oameni bine pregătiți, din sectorul public, și din cel privat, pleacă din țară, în căutare de salarii mai bune. Sectorul privat își taie singur craca de sub picioare cu politica salariilor mici. Până la urmă, lipsa forței de muncă va deveni penalizantă pentru ele.
Suntem toți o națiune. A discrimina între cetățeni ”buni”, care merită să existe, și cetățeni ”răi”, de care societatea nu are nevoie, este expresia cea mai joasă a unui soi de fascism social. Care ne costă deja. Este timpul să trecem de această cultură a confruntării, și să existăm ca o națiune solidară, respectuoasă cu toți cetățenii ei.