Declarația politică pe care am susținut-o în Parlament marți, 18.10.2016:
De aproape un an actualul guvern se străduiește să ne vândă imaginea echivalenței între tehnocrație și bună guvernare, timp în care, prin tot ce face, își arată incompetența și incapacitatea de a răspunde așteptărilor cetățenilor. Acest mod greșit de a guverna este prezent și în domeniul culturii. Subscripția publică pentru achiziționarea sculpturii ”Cumințenia pământului” a fost un eșec, cu toate strădaniile guvernanților de a ne convinge de contrariu. Pentru că tot le place tehnocraților să compare administrația publică cu o companie privată, țin să le amintesc că în mediul privat, când atingi mai puțin de 20% din ținta pe care ți-ai propus-o, îți strângi lucrurile și părăsești biroul.
Sunt multe lucruri de reproșat organizatorilor subscripției, care au păcătuit prin superficialitate și lipsă de realism, concentrându-se asupra banilor și nu asupra operei și moștenirii culturale a lui Brâncuși.
Subscripția publică a demarat printr-un neadevăr spus de către guvernanți: dacă nu se strâng cele 6 milioane de euro, atunci banii vor fi restituiți celor care au donat. Ultima decizie a guvernului Cioloș face exact contrariul: folosește banii pentru cumpărare, dar alocă bani publici în plus, tot împotriva propriilor angajamente, care limitau la cinci milioane de euro contribuția statului.
Există numeroase semne de întrebare în jurul acestei achiziții, iar lipsa de transparență întărește aceste suspiciuni, la fel cum o fac și răspunsurile evazive ale celor care au efectuat-o. În primul rând, ar trebui să știm cum s-a ajuns la suma de 11 milioane, cine a evaluat sculptura și a decis această valoare. O spun pentru că în mandatul guvernului Ponta, cel care de altfel a exercitat dreptul de preempțiune al statului asupra lucrării, aceasta a fost evaluată la 5 milioane de euro, valoare confirmată și de guvernul Cioloș.
Este obligatoriu să se prezinte public mandatul dat noii Comisii de negociere și cine au fost membrii săi! Cine a autorizat Comisia să accepte prețul de 11 milioane de euro? De ce s-a retras din procesul de negocieri operatorul economic, respectiv casa de licitații, permițând negocierea direct între proprietari și ministrul Culturii?
Cum știți, în toamna anului 2014 Ministerul Culturii a fost înștiințat că opera „Cumințenia Pământului” a fost scoasă la vânzare. În foarte scurt timp, guvernul Ponta și-a exercitat dreptul de preempțiune. Printr-un memorandum, Ministerul Culturii a fost mandatat să poarte discuții cu reprezentanții proprietarilor. S-a constituit o comisie la nivelul ministerului și au început negocierile. Din comisie făceau parte atât reprezentanți ai Ministerului Culturii, cât și reprezentanți ai Ministerului Justiției, directorul Muzeului Național de Artă, directorul Muzeului Național de Istorie, și ulterior s-a adăugat un secretar de stat de la Ministerul Finanțelor. După constituirea comisiei, s-a autentificat opera și s-au făcut două expertize, de către doi experți acreditați de Ministerul Culturii. Au făcut o evaluare, după care s-a făcut o medie a celor două puncte de vedere și s-a ajuns la o limită maximă de 5 milioane de euro, care, repet, a fost confirmată și de actualul guvern, motiv pentru care s-a apelat la subscripția publică. Din toamna anului 2014 și până în 2015, la plecarea guvernului Ponta, au avut loc aproximativ 15 întâlniri între această comisie și reprezentanții proprietarilor, care au declinat oferta guvernului.
La începutul anului 2016 întreaga comisie a fost înlocuită și, după doar două întâlniri, s-a ajuns la un acord pentru suma de 11 milioane de euro. Nu există informații ca o nouă evaluare a lucrării să fi fost făcută. Cele două comisii nu au avut nicio întâlnire.
Lipsa de transparență și disprețul față de reguli și, până la urmă, de lege, caracterizează achiziția ”Cumințeniei pământului”. Acest lucru este cu atât mai îngrijorător cu cât urmează ca și alte opere de artă retrocedate să apară pe piață. Colecția ”Manu” a fost pierdută pentru că statul a refuzat să-și exercite dreptul de preempțiune. De ce? Care au fost criteriile și care motivele refuzului? Cum vom gestiona în viitor aceste probleme? Cum vom finanța aceste achiziții?
Din păcate, am ratat o oportunitate de a-l face cunoscut pe Brâncuși, în toată complexitatea operei lui.