”Vreau să supun atenției o problemă de fond, generată de tot mai desele conflicte între instituțiile statului, care ajung să fie arbitrate de Curtea Constituțională. Se insistă asupra faptului că acest lucru dovedește nevoia de a schimba Constituția. Este o abordare pe cât de eronată, pe atât de periculoasă. Pentru că în spatele acestui apel la schimbări constituționale stă dorința de a concentra puterea într-un singur loc, și transformarea celorlalte în simple forme fără fond.
Blocarea guvernării prin intermediul apelului frecvent la arbitrajul Curții nu este o abordare care să vină în sensul respectului pomenitei Constituții, și nici nu servește binele public. Cu toate defectele ei, democrația rămâne cadrul de referință al organizării vieții politice, singurul acceptabil. Cui servește amânarea aplicării unor legi? Întârzierea adoptării Bugetului de Stat? Permanentul conflict dintre puterile statului?
Se reproșează politicului ruptura tot mai profundă de realitate, de nevoile cetățenilor. Reproșul este întemeiat. România nu poate fi o alcătuire de feude, numite ”instituții publice”, fiecare cu regulile ei, cu interesele ei, cu modul ei de funcționare, instituții care nu mai vor să funcționeze ca un tot unitar, așa cum au fost gândite și reglementate în Constituție.
Peste nu multe zile România va exercita, la nivel european, responsabilități fără precedent în istoria ei modernă. Cum putem reuși să ne îndeplinim obiectivele într-un climat politic intern conflictual? Vrem să fim respectați, și avem toate motivele să cerem asta. Dar avem în același timp obligația să ne comportăm responsabil, și să ne întoarcem în cadrul constituțional.”
Declarația politică pe care am susținut-o în Senatul României miercuri, 12 decembrie 2018.