Surpriza alegerilor interne din Partidul Laburist din Marea Britanie o reprezintă Jeremy Corbyn, un reprezentant al aripii de stânga, ale cărui propuneri întrunesc un larg sprijin în rândul britanicilor, nu doar în rândul membrilor și simpatizanților laburiști. Virajul la stânga pe care Partidul Laburist l-ar face, dacă alegerile ar fi câștigate de Corbyn, l-a făcut până și pe Tony Blair să intervină împotriva lui, turnând gaz peste focul unei confruntări cu o miză care se dovedește mult mai mare decât simpla schimbare a unui lider de partid.
Deplasarea la stânga a „stângii”, nu doar în Marea Britanie, este un fenomen interesant, și se face, altă surpriză, la presiunea tinerilor. Tinerii joacă un rol important în această schimbare, și fenomenul merită atenție. După 1990 toate partidele au sucombat „cântecului de sirenă” al neoliberalismului. Ca urmare, partidele de dreapta au virat și mai la dreapta, iar cele de stânga s-au dus la centru. Două decenii și jumătate după asta, un șomaj de masă, cu precădere în rândul tinerilor, precarizarea muncii, scăderea generalizată a veniturilor, creșterea costurilor școlarizării, ale sănătății, ale locuirii, au destructurat clasa de mijloc, dar și clasa muncitoare.
Acum tinerii vor politici care să-i favorizeze, atât în ceea ce privește școlarizarea, cât și ocuparea forței de muncă, accesul la o locuință, la sănătate, în principal. Au început să conștientizeze faptul că statul trebuie să joace un rol mai important în viața societății, că Statul Providență este mai eficient decât soluțiile individuale, că bunurile publice sunt importante, că privatizarea cu orice preț produce discriminări și polarizare socială inacceptabile.
Și mai interesant, în țările nordice: Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, partidele de extremă-dreapta câștigă alegerile cu agenda socială a stângii, o agendă pe care stânga o părăsește, din dorința de a se face plăcută apostolilor neo-liberalismului.
Dacă extrema dreaptă se deplasează la stânga, mă gândesc că nu ar fi tocmai greșit ca stânga să facă același lucru, să-și recupereze agenda și să se adreseze din nou publicului ei tradițional, dar mai ales tinerilor, marii perdanți ai abandonării valorilor și programelor stângii tradiționale. Avem și noi, românii, la ce ne gândi.
PS: 60% din populația Marii Britanii vrea naționalizarea căilor ferate. Sigur vine sfârșitul lumii!