Săptămâna trecută, încă un premiu de prestigiu a venit să încununeze cinematografia românească. Filmul „Poziţia Copilului”, în regia lui Călin Netzer, deja în posesia Ursului de Aur la Festivalul de la Berlin, a fost încununat şi cu Marele Premiu al Festivalului de Film de la Namur. Un premiu de rezonanţă, acordat în cadrul unui festival al filmului de artă, de către un juriu de-o tradiţională exigenţă. Şi care certifică nu numai valoarea artistică de excepţie a filmului regizat de Călin Netzer, ci şi cota tot mai înaltă pe care o are filmul românesc în lume.
Din păcate, tot mai apreciat pe mapamond, filmul românesc se zbate acasă într-un anonimat jenant pentru o cultură cu anumite pretenţii. Dacă nu ar exista mall-urile, cu cinematografele lor – dar în care sunt rareori proiectate filme de calitate artistică, şi încă şi mai rar filme româneşti -, s-ar putea spune că această instituţie este pe cale de dispariţie în România. Există câteva judeţe în care nu mai funcţionează nici un cinematograf.
Cauza acestui anonimat în care se zbate filmul românesc la el acasă – cu corolarul lui: dispariţia culturii cinematografice la nivelul tinerilor – o reprezintă absenţa desăvârşită o oricărei strategii de dezvoltare a cinematografiei româneşti. Strategie pe care Ministerul Culturii, ca principal finanţator al filmului de artă, ar trebui să o elaboreze. Din păcate, Ministerul Culturii, de mai bine de un deceniu, nu face decât să împartă discutabil sume tot mai mici şi să lase cinematografele să se închidă, sub diferite pretexte. Nu numai autorii de film, dar şi spectatorii sunt lăsaţi de izbelişte, la mâna regulilor pieţei, iar rezultatul este cel cunoscut.
Fac un apel, mai întâi la colegii din Camera Deputaţilor. Este anormal ca evidenta calitate a filmului românesc să nu se reflecte într-un buget mai consistent acordat producţiei de film în 2014. Trebuie să găsim resurse pentru a finanţa mai bine filmul românesc şi investiţiile în infrastructura cinematografică.
Apoi, invit conducerea Ministerului Culturii şi principalele instituţii cu atribuţii în domeniul cinematografiei să înceapă de urgenţă demersurile pentru configurarea unei strategii de relansare a cinematografiei. Comisia pentru cultură a Camerei Deputaţilor poate găzdui dezbaterile necesare elaborării acestei strategii, astfel încât să fie deschise noi cinematografe şi, în colaborare cu Ministerul Educaţiei, se fie intensificată cultura cinematografică în şcoală. Filmul românesc trebuie să revină acolo unde îi este locul, adică în cultura română vie şi în inimile spectatorilor.