Credeam că am învățat ceva în acești ani, și anume cât de mare este prețul confruntării permanente în politică, în economie și în societate. Ei bine, nu am învățat! Iar anul electoral este pretextul cel mai bun pentru a duce confruntarea la un nivel care sfidează orice abordare rațională. Practic toată lumea luptă cu toată lumea, în războaie fără miză, care nu se termină decât cu victoria împotriva bunului simț.
Este trist să vezi ceea ce se întâmplă în societatea noastră. Este dureros să vezi războiul din jurul ISU. Nimeni nu spune că SMURD este o instituție perfectă. Dar SMURD este o instituție construită de la zero și care funcționează. Nu putem corecta erorile și disfuncționalitățile pornind un război împotriva instituției și împotriva doctorului Arafat. Nu distrugi ca să îmbunătățești. Este irațional, contraproductiv, și introduci tensiuni suplimentare într-o societate obosită deja de atâtea războaie, eșecuri și așteptări înșelate.
Politica excelează în războaie. Nu le mai fac inventarul. Doar că am ajuns iar de unde credeam că am plecat în 2012: la proasta guvernare, la ruperea de agenda publică, la decizii care produc nedumerire, confuzie și nemulțumirea cetățenilor. Care au tot dreptul să fie nemulțumiți, și chiar furioși, pentru că interesele lor sunt ignorate.
Din păcate, orice apel la pace internă este sortit eșecului. Aceste războaie nu au decât soluții politice. Iar politicul este parte a problemei, nu mai poate fi parte a soluției. Iar ca lucrurile să fie și mai grave, toată lumea pare convinsă că aceste războaie sunt legitime, și soluția. Lumea speră că, după ce apar un învins și un învingător, lucrurile se liniștesc și se revine la normal. Doar că este o iluzie periculoasă. Aceste războaie n-au sfârșit, n-au învinși și învingători, ci doar victime. Una, cea mai importantă, se numește binele comun. Continuăm să trăim cu iluzia asta, sau oprim aceste războaie inepte? De noi depinde ce alegem…