Pe 27 februarie 2017 se împlinesc 114 ani de la nașterea celui care a fost Ion Irimescu. În cinstea acestei aniversări, Muzeul de artă „Ion Irimescu” din Fălticeni a organizat un eveniment pentru comemorarea marelui artist. Mai jos, mesajul pe care l-am transmis cu prilejul acestui eveniment:
„Ion Irimescu a fost una dintre acele figuri-far ale culturii românești, care nu doar că a lăsat în urma sa o operă, cu O mare, nu doar că a făcut școală în domeniul său, dar a și dovedit o tărie de caracter pilduitoare. A trecut peste epoci și regimuri politice, urmându-și cu tenacitate planul său, acela de a da oamenilor din darul pe care l-a primit de la Dumnezeu: acela de a scoate la iveală frumosul dând formă materiei.
N-a făcut decât politica artei lui, așa cum a înțeles-o el. Recunoașterea lui n-a venit de la un regim politic, a venit de la cei pentru care crea, pe care i-a iubit și i-a respectat. Și-a lăsat întreaga moștenire artistică, extrem de bogată și de diversă, comunității, și din asta s-a născut „Muzeul Irimescu” din orașul Fălticeni. Oraș în care s-a întors, după ce alte vremuri tulburi l-au alungat din București și din atelierul lui iubit.
A fost artistul vremurilor lui. Toți marii artiști sunt oamenii vremurilor lor. Pentru că opera lor nu poate fi ruptă de viața lor. Nimeni nu trăiește în abstract. A fost extrem de modern în aparentul său clasicism. Și-a creat un stil al lui, o marcă personală, cea care face inconfundabile creațiile sale. A învățat de la maeștri, a fost la rândul lui maestru pentru generații de artiști. A lucrat temeinic pentru statornicirea școlii de artă românești. Asta este mai important decât orice altceva, mai important și decât premiile care i-au recunoscut arta. Ele sunt doar amănunte biografice, viața și opera, în ansamblul lor, contează.
A explicat simplu preferința lui pentru bronz, deși a lucrat cu mai toate materialele cu care lucrează un sculptor: „Bronzul parcă mai păstrează ceva din căldura focului ce l-a preschimbat, într-o forma vie, cu o alta existentă, cu o altă trăire și respirație, înnobilat cu o fascinantă însușire de a comunica o idee, un sentiment sau o stare emoțională.”
Merită tot respectul nostru grija și truda celor care-i păstrează vie amintirea la Fălticeni. Este o formă de solidaritate a cetățeanului cu artistul care trece dincolo de existența pământească a celui din urmă. Este o harfă a sufletului, ce amintește de două dintre marile teme ale operei lui: muzica și maternitatea.
Cinstind amintirea lui Ion Irimescu, cinstim arta, și ne punem viitorul pe temelii solide.”