Se pare că nu reușim să învățăm nimic din lecțiile pe care ni le oferă viața, judecând după felul în care majoritatea celor care s-au pronunțat public au tratat criza greacă, și pe greci. Procedând la fel precum cei care și-au făcut o țintă din românii veniți să muncească în țările lor, am lipit etichete. Deși este evident că destui dintre cei care i-au catalogat pe greci ”leneși” și ”pomanagii” habar nu au despre ce vorbesc, nu cunosc contextul, cauzele și consecințele actualei crize, este o adevărată întrecere în a găsi expresii cât mai tari la adresa lor. Să fi dispărut brusc și puținul spirit critic, care supraviețuia cu greu, ca specie pe cale de dispariție, în presa și în politica României? Judecând după cele ce încă se întâmplă, da.
Lucrurile sunt și mai bizare atunci când încep să apară, după Referendumul din Grecia, studii savante despre ”limitele democrației și capcanele suveranității poporului”. Sub haina academică se ascunde vechea marotă a ”dreptei” românești (ghilimelele sunt justificate, pentru că acest mod de gândire n-are legătură nici cu dreapta clasică, și cu atât mai puțin cu dreapta modernă), anume că ”poporul e prea prost ca să i se permită să ia decizii”. Este un fel de ofertă de genul: ”Elite tehnocrate, oferim salvarea neamului”. Adresați la anunțuri sub ”Noi vrem vot censitar!” Se pare că respectivilor le-a scăpat un amănunt esențial: criza actuală a Greciei este rezultatul direct al faptului că elite tehnocrate, europene, internaționale și locale, și-au impus voința, într-un mod absolut nedemocratic. Iar acum, în fața unui dezastru economic și social, nu-și asumă nicio responsabilitate și arată cu degetul către poporul grec suveran, care n-a votat ”cum trebuie”.
O culme a etichetărilor comite însă fostul președinte al României, Traian Băsescu, pe marginea unui subiect sensibil, peste tot în Europa. Este vorba despre eticheta: ”musulman, deci terorist”. Uitând ce a promis în cadrul celor două vizite oficiale efectuate în Turcia, când s-a ajuns la un acord cu omologul său turc, anume ca la București comunitatea musulmană să obțină teren pentru a construi o moschee și un cimitir musulman, iar la Istanbul să se construiască o biserică ortodoxă și un cimitir pentru comunitatea românească, Traian Băsescu găsește un nou pretext pentru a se război cu adversarii lui politici. Fără să-i pese de consecințe, jignind o comunitate veche și care s-a dovedit responsabilă și loială României. Și uitând că, și în calitate de fost președinte, continuă să reprezinte România, nu s-a întors la statutul de ”simplu cetățean”. Nu că ”simplul cetățean” ar fi îndreptățit să facă ceea ce face fostul președinte.
Etichetarea ține loc de judecată multor indivizi care se manifestă în spațiul public. Care, vituperând populismul altora, nu văd populismul din propriul discurs. Ei zic că așa servesc interesul național, dar nu fac decât să-i aducă grave deservicii. Cu astfel de discursuri publice România nu va fi nici mai credibilă, nici mai respectată. Cu tot efortul celor care, înțelegând pericolul unei astfel de abordări, se străduiesc să radă etichetele. Din păcate, lipitorii de etichete sunt mai productivi decât ceilalți. Și-or fi zicând: ”Nu pot ăștia dezlipi câte etichete putem noi lipi!”
Ar fi mult mai interesant dacă energia investită în lipirea etichetelor ar fi orientată spre mai buna înțelegere a celuilalt, și spre construirea de punți, nu pentru dărâmarea lor.