Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), aflat în subordinea Ministerului Culturii, a lansat „Barometrul de Consum Cultural 2014”, cea mai importantă analiză statistică a sectorului cultural din România. Evenimentul s-a desfășurat luni, 16 martie 2015, în foaierul Aulei Ministerului Culturii și a marcat și inaugurarea oficială a Institutului. La eveniment au participat Ministrul Culturii, dl. Ionuț Vulpescu, Conf. univ. dr. Dumitru Borțun, Prof. univ. dr. Vintilă Mihăilescu și Acad. Răzvan Theodorescu.
„Barometrul de Consum Cultural 2014. Cultura, între global și local” oferă informații despre dinamica valorilor și practicilor din societatea românească de astăzi, despre modul în care populația se raportează la sectorul cultural, devenind un instrument esențial în dezvoltarea strategiilor locale și regionale. Rezultatele reflectă vitalitatea culturală la nivel național, precum și tendințele de consum ale populației. Volumul se adresează atât publicului larg, cât și specialiștilor din domeniul culturii și reprezentanților autorităților publice centrale și locale. În România, „Barometrul de Consum Cultural” este singura inițiativă de acest gen, iar repetarea anuală operează o ordonare periodică a informației pe diferite teme culturale, semnalând variațiile și schimbările, de la an la an. Structura și metodologia Barometrului au fost construite pe modelele studiilor similare ale Institutului pentru statistici al UNESCO, ale Départament des Etudes Prospective et Statistique (din cadrul Ministerului Culturii și Comunicațiilor din Franța) și al Eurobarometrelor speciale pe teme culturale ale Comisiei Europene.
De pildă, numărul „non-consumatorilor” de teatru a scăzut în ultimii 10 ani cu aprozimativ 14 puncte procentuale, fiind vorba de cea mai mare scădere înregistrată în rândul diferitelor forme de consum cultural public pentru care s-au cules date. Însă, în ceea ce privește filarmonicile, consumul cunoaște valori foarte mici pentru populația generală a României – 80,6% declară că nu merg deloc, iar 15,2 declară că merg „mai rar”. Situația consumului de operă/operetă este similară cu cea a filarmonicii. Segmentul „non-consumatorilor” a scăzut, însă, în ultimii 10 ani cu aproximativ 10 puncte procentuale. Consumul cultural public practicat cu ocazia evenimentelor de tip „festival” cunoaște valori bune pe segmentele „o dată la 2-3 luni” și „o dată la 4-6 luni”. Astfel, 8,1% dintre respondenți merg de aproximativ patru ori pe an la acest gen de evenimente, iar 11,4% de aproximativ două ori pe an. Sărbătorile sau evenimentele locale se prezintă printre cele mai accesibile forme de consum cultural public pentru populația generală a României. Segmentul de „non-consumatori” cunoaște o valoare de 34,8%, în scădere cu aproximativ 10 puncte procentuale față de 2005. Între cei doi poli temporali ai măsurătorilor efectuate – 2005-2014, nu se înregistrează diferențe majore în ceea ce privește dimensiunea segmentului de „non-consumatori” de spectacole de divertisment sau muzică, fiind vorba de o foarte mică diferență, de -2 puncte procentuale, pentru 2014. În anul 2014, din populația analizată la nivel național, un procent de 5.7% a mers, cel puțin o dată pe lună, la cinematograf.
Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală a fost înființat în 2013, prin comasarea Centrului de Cercetare și Consultanță din Domeniul Culturii (CCCDC) și a Centrului de Pregătire Profesională în Cultură (CPPC). Astfel, a devenit singurul institut național care are ca obiective studierea, cercetarea și furnizarea de date statistice pentru domeniul culturii, precum și formarea continuă a celor care aleg o carieră în sectorul ocupațional – cultură. Misiunea INCFC este de a ajunge prin cercetare și formare culturală la toți cei care activează în acest domeniu, indiferent de nivelul de subordonare sau tipul de organizație, cu scopul de a colecta și disemina date statistice pentru fundamentarea propriilor proiecte, dar și de a sprijini dezvoltarea profesională a acestora.
Cu ocazia evenimentului de lansare, Ministrul Culturii, Dl. Ionuț Vulpescu, a declarat: „Știrile despre moartea consumului de cultură, inclusiv în rândul tinerilor, au fost vădit exagerate. Asta este partea bună a concluziilor barometrului de opinie, alcătuit la cererea Institutului Național Pentru Cercetare și Formare Culturală, care se lansează oficial azi, împreună cu Barometrul.
Institutul se află în subordinea Ministerului Culturii, iar înființarea sa a răspuns unei nevoi reale, aceea de a fundamenta politicile publice în materie de cultură, și, în același timp pentru a forma profesional pe aceea care lucrează în acest domeniu. Avem multe instituții care trebuie conduse profesionist, pentru a răspunde nevoilor domeniului. El a fost gândit ca o interfață care poate facilita organizarea în condiții optime a activităților culturale și creative. Obiectul său de activitate este întregul domeniu al culturii pe care îl legitimează și căruia îi estimează, cercetează și stabilește paradigmele de evoluție.
Nu este o invenție românească, și, într-un fel, ar trebui să ne reproșăm că nu l-am putut înființa mai devreme. Aproape fiecare țară din Europa deține organisme similare pentru sectorul cultural. Prin programele sale de formare profesională continuă și educație permanentă contribuie la dezvoltarea și performanța în carieră a persoanelor care activează în domeniul cultural. Avem nevoie de el, pentru că, așa cum spuneam, nu putem lădsa la voia întâmplării structurarea politicilor publice. Asta a dus la paralelisme, la risipă de resurse și la o slabă calitate a actului cultural, în sens larg.
Cea mai importantă activitate de cercetare realizată de INCFC până acum este amintitul Barometrul de Consum Cultural, singurul studiu din România care prezintă statistici la zi despre sectoarele culturale și creative. Este un reper important, care ne poate ajuta să vedem care sunt rezultatele concrete ale eforturilor noastre de a deschide activitatea culturală către un larg segment de grupuri socio-culturale. Publicul tânăr este vizat în mod deosebit de acest studiu.
În ceea ce-l privește, acest public tânăr se îndreaptă tot mai mult spre cultură, însă nu pare să ştie foarte bine ce-l motivează în consumul lui cultural. Există un număr tot mai mare de tineri care merg la spectacole, la teatrul, la film, la concerte ş.a.m.d. Această motivație slabă este, până la un punct, firească. El, publicul tânăr, se află încă în căutarea unei identități culturale, experimentează, caută să înțeleagă ce-i place. E un bun moment să afle și de ce îi place ceea ce îi place. Adică să înțeleagă de ce este important actul cultural, ce rol joacă în formarea sa intelectuală, de ce cultura e importantă şi e necesar să facă parte din viaţa lor cotidiană, să le creeze repere, să le dea identitate, conştiinţă de sine, să le deschidă orizonturile şi să-i transforme în cetăţeni autonomi şi responsabili. În acest context, suntem pregătiți să oferim acele repere și bunuri culturale care să le permită tinerilor să facă o alegere potrivită? Sper că Institutul ne va da și un astfel de răspuns.
Fără nicio surpriză, baza stimulării deprinderilor culturale rămâne învăţământul, educaţia. E nevoie de aceea de o cooperare strânsă cu Ministerul Educaţiei. E nevoie de un scenariu motivaţional mai amplu şi de crearea unor obişnuinţe, a unor deprinderi, a unor reflexe. Iar acestea se creează în şcoală, sau chiar mai devreme. E necesar, de aceea, ca educatorii, învăţătorii, profesorii să înceapă, de la grădiniţă şi din şcoala primară, să le creeze copiilor aceste deprinderi.
Cum? Paleta de opțiuni aflată la îndemâna educatorilor este suficient de largă, cu condiția să se iasă din rutină, din superficial. Spre pildă, vizitele la muzee să nu se rezume doar la Antipa sau la Muzeul de Istorie. Tinerii vor avea surprize plăcute și în alte muzee din București și din țară, vor lua contact cu diversitatea formelor culturale. Și e doar un exemplu. Sunt și altele: vizionări de spectacole – fie ele de teatru, cinematografice, filarmonice, de operă şi operetă, inclusiv cunoașterea a ceea ce se întâmplă dincolo de scenă, acel proces de creație care scapă de obicei consumatorului de cultură. Stimularea apariţiei de cluburi de lectură, dezbateri culturale pe teme de actualitate, organizate cu sprijinul profesorilor, cu invitaţi din lumea culturală, artistică.
Pe de altă parte avem în derulare programe de reabilitarea căminelor culturale din mediul rural şi a bibliotecilor săteşti, transformate azi în săli de discotecă sau închiriate pt. nunţi, botezuri. Ele trebuie restituite scopului lor iniţial. Odată cu ele formăm și animatori culturali, care să susțină activități coerente, cu obiective clare, posibil de urmărit și măsurat, ca rezultate.
Toate acestea, dacă nu vor fi integrate însă în cadrul unor programe mai ample, care să devină parte integrantă din sistemul de educaţie şi formare culturală de la vîrstele cele mai fragede, nu-și vor atinge scopul propus.
Aș vrea să fiu bine înțeles: ceea ce ne propunem nu este doar bifarea ”activității culturale” în programul de guvernare. Sunt ferm convins că astfel răspundem unei nevoi reale, nevoie parțial ignorată, sau tratată superficial. Ignorarea ei ne poate costa, în multe feluri. Societatea care se structurează acum este una a cunoașterii. Și nu o putem imagina cu oameni ignoranți în privința actului de cultură. Omul unidimensional nu este nici de dorit, nici de imaginat. Lumea cu astfel de oameni ar fi cenușie și lipsită de viitor”.
