Noaptea aceasta este una specială pentru iubitorii de cultură din România, și nu numai. Este Noaptea Muzeelor, unul dintre acele elemente de identitate culturală europeană, care întăresc ceea ce ne dorim, și construim, ”cetățenia europeană”. Acum, acest eveniment cultural anual este patronat de Consiliul Europei, de UNESCO și de Consiliul Internațional al Muzeelor, ICOM.
Ideea de la care au pornit inițiatorii evenimentului este una generoasă: aceea de a democratiza accesul la actul de cultură. Primul eveniment de acest gen s-a desfășurat în anul 1997 în Berlin. Conceptul de acces gratuit a fost foarte bine primit de berlinezi, astfel că în scurt timp a crescut foarte mult numărul instituțiilor organizatoare, precum și numărul de vizitatori. Organizatorii și-au mai dorit ceva, mult mai important: anume ca muzeele să fie mai mult decât un soi de depozite de obiecte culturale, să devină o prezență vie în viața cetății, să comunice mai bine și mai direct cu publicul, să crească noi generații de iubitori de artă.
Preluată de Franța în 1999, sub denumirea de „Primăvara muzeelor” (Printemps des musées), la propunerea Ministerului francez al culturii și comunicării, evenimentul va fi organizat, cu începere din 2001, în toate țările semnatare ale convenției culturale a Consiliului Europei, fiind pus sub înaltul patronaj al Secretarului său General. Din 2005, evenimentul, care a cunoscut o evidentă evoluție, este cunoscut sub actuala denumire, de ”Noaptea Muzeelor”, iar în România asistăm la cea de-a unsprezecea ediție, și a atras din an în an un număr tot mai mare de vizitatori.
Pentru noi, evenimentul are și o semnificație aparte. Este vorba de situația dramatică a multor instituții muzeale, cu veche tradiție, cu colecții extraordinare, îngrijite de profesioniști devotați muncii lor, care suferă de pe urma unui proces prost gândit și aplicat cu rea-credință, de cele mai multe ori: retrocedarea clădirilor în care funcționează. La aceste greutăți se adaugă starea precară a unor clădiri, lipsa fondurilor pentru renovare, retrocedarea unor colecții și exponate.
Cu atât mai mult sunt de admirat cei care lucrează în Rețeaua Națională a Muzeelor din România, în muzeele românești. Înțeleg rațiunile protestului lor din această seară și voi face tot ceea ce depinde de mine pentru a rezolva unele dintre problemele lor. Ignorarea în timp sau amânarea rezolvării problemelor de spațiu și de patrimoniu atâția ani se răzbună acum. Sprijinul publicului pentru această formă de protest sper să-i sensibilizeze și pe cei care, cu cinism, văd în muzeele retrocedate doar niște vulgare afaceri imobiliare.
Dincolo de aceste probleme, Noaptea Muzeelor este un bun prilej pentru români de a cunoaște lucruri și locuri noi, muzee mai puțin prezente în viața publică, dar care adăpostesc valori importante, artistice, și nu numai. Muzeele există prin publicul lor. Descoperim împreună că an de an sunt tot mai mulți iubitorii de frumos, de artă, dar nu numai. Oamenii pot astfel să descopere lumi care altfel le-ar fi greu accesibile, să vadă fețele diferite ale realității, să se redescopere, să aprecieze diversitatea.
Erich Maria Remarque spunea: ”Viaţa nu ne poate face perfecţi. Tot ce este perfect aparţine unui muzeu”. Cert este că omul și muzeul sunt făcuți unul pentru altul și împreună fac viața mai frumoasă. Bucurați-vă de această Noapte a Muzeelor, de frumusețea din sălile lor, și nu le uitați existența în restul anului. Ele sunt o rază de lumină pe drumul spre cultură.