În urmă cu o sută de ani, pe 15 august pe stil vechi, 28 august pe stil nou, Regatul României ieșea din starea de neutralitate – impusă de o serie de acorduri cu unele dintre părțile aflate în conflict, dar și de faptul că factorul politic, dar și societatea, erau împărțite în privința participării la conflict – și se angaja în război de partea Antantei. Obiectivul politic al acestei angajări în conflict era făurirea statului național unitar român. Obiectiv care, în cele din urmă, a fost atins, cu un preț uman incredibil de mare, după mari suferințe, pierderi umane și materiale imense, pentru o țară aflată abia la începutul unui proces de modernizare, prin industrializare, extinderea accesului la educație pentru cât mai mulți cetățeni, urbanizare, crearea unor infrastructuri în acord cu nevoile sale de dezvoltare.
Participarea României la război a scos la iveală o serie lungă de slăbiciuni interne, chiar dacă țara cunoscuse mai bine de o jumătate de secol de reforme politice, economice și sociale. Ele s-au dovedit superficiale, departe de ceea ce avea nevoie cu adevărat țara, implicând nu doar risipă de resurse, ci și mari acte de corupție, care s-au reflectat în capacitatea limitată de luptă a armatei Regatului României. Actele admirabile de eroism ale soldaților și ofițerilor au contrastat cu lașitatea și chiar actele de trădare ale unora dintre elitele politice, militare și intelectuale ale țării.
Este de neînțeles cum conducerea politică la vârf, și cea a Armatei, nu a reușit să tragă concluziile care se impuneau din lecțiile participării României la cel de-al doilea Război Balcanic. Unde s-au evidențiat slăbiciuni esențiale la toate capitolele: conducerea operațiilor, echiparea armatei, logistică. Practic, în cei trei ani care au precedat intrarea în război nu s-a schimbat nimic. Economia României s-a dovedit prea slabă pentru a susține efortul de război. Și nu doar economia n-a fost capabilă să susțină războiul. Rezultatul? Pierderile României pe fronturile din Transilvania și din Regat au fost – morți, răniți, dispăruți – de peste 535.000 de oameni. Enorm, dacă ne gândim la totalul populației Regatului, de circa 7,5 milioane de locuitori. Spre comparație, pierderile Germaniei, venită în ajutorul aliatului său austro-ungar, au depășit cu puțin numărul de 47.000 de oameni.
Ar mai fi ceva de remarcat, lucru care, din păcate, se va repeta și în următoarea noastră participare la un conflict: indiferent de cât de puternică ar fi alianța din care faci parte, efortul principal trebuie susținut de noi. Aliații au propriile lor probleme și priorități, și ne putem aștepta ca, la un moment dat, să fim pe cont propriu. După înfrângerile din prima fază a războiului, cu ajutorul aliatului francez, armata română a fost reorganizată, reechipată, instruită, și a putut da măsura capacității sale de luptă. Doar că slăbiciunile aliatului rus, minat de probleme politice interne, au anulat, practic, câștigul de pe câmpul de luptă.
Trebuie să luăm aminte la lecțiile trecutului. Nu o putem face, dacă nu începem prin a ne cunoaște temeinic acel trecut. Istoria contrafăcută, manipulată, indiferent de motivații, indiferent de scop, nu ne ajută. Cum nu ne ajută trecerea sub tăcere a unor evenimente istorice, dintr-un soi de zel al ”corectitudinii politice”, care nu produce decât confuzie, și noi probleme.
Aș fi fericit să văd că acest moment, al intrării României în război, acum un secol, nu va fi nici ignorat, nici expediat prin cine știe ce festivisme, care nu conving pe nimeni. Ar trebui să discutăm extrem de serios despre felul în care au fost luate deciziile în acei ani, despre felul în care a fost echipată armata, cum a fost condusă, și mai ales despre starea țării în acel moment. Greșelile de atunci s-au repetat și în cel de-al Doilea Război Mondial. Nu poți cere omului simplu să lupte pentru țară, atâta vreme cât nu i se oferă mijloacele necesare s-o facă. Faptul că suntem membru NATO nu ne scutește de un efort intern de pregătire pentru apărare. Cel mai bun omagiu adus celor care, prin sacrificiul lor, au făcut Marea Unire, ar fi să ferim țara de sacrificii nejustificate, de erorile trecutului.