Un arheolog îmi trimite, în premieră şi în exclusivitate, un senzaţional document, care conţine transcrierea unei plăcuţe epigrafe, descoperite nu demult la Sarmizegetusa Regia. Conţinutul lui ne demonstrează că suntem, cu adevărat, urmaşii romanilor. Evident, orice potrivire cu actualitatea este pur întâmplătoare, scribul roman care l-a săpat în piatră, pentru uzul urmaşilor valahi, neavând, evident, cum să prevadă evoluţiile din secolul XXI românesc.
Dar iată documentul:
Decalogul Minciunii
- Să pretinzi mereu că eşti altceva decât eşti. Să dai foc felucilor filistenilor, dar să declari senin că au ars singure. Să conduci reţele de iscoade şi să speli 65 de milioane de sicheli pe an pentru Tiran, îmbrăcat însă în toga comandanţilor de trireme, de pe puntea triremei tale de 306 picioare lungime. Să ai mereu un picior pe uscat şi unul pe mare, nu din laşitate, ci din prudenţă.
- Să te muţi de la Tomis în capitala Imperiului, ca Senator, anunţând însă în For că nu-ţi place uscatul şi că visul tău e să te întorci pe mare. Doar aşa vei putea aranja liniştit, nesuspectat de nimeni, transportul trupelor de mineri din Abruzzo la Roma, după care te vei delecta ani şi ani pe seama certurilor dintre pretorieni şi centurioni, pe tema „cine i-a adus pe mineri”. Vei trage, oricum, beneficii şi de la unii, şi de la alţii.
- Să ai mereu pregătită o lacrimă la îndemână şi să îţi dai demisia numai după ce ţi-ai asigurat o candidatură comodă şi sigură în mandatul următor. Nu uita niciodată că moralitatea e bună, dar imunitatea e şi mai bună.
- Să promiţi justiţie şi adevăr. Cetăţenii pun mereu botul la vrăjeli de-astea, mai ales dacă le ghiorăie maţele de foame. Dar să nu faci niciodată greşeala să le dai justiţie, nici adevăr! Nu-i vei mai putea dezvăţa de ele. În schimb, când vei ajunge Senator Maxim, să-ţi prigoneşti duşmanii cu justiţia ta şi să-ţi faci mereu campanie dezvăluind adevărurile tale: mereu despre ceilalţi. Niciodată despre tine şi famiglia (cum spun blestemaţii de piraţi sicilieni) ta.
- Averea să-ţi fie alcătuită numai şi numai din vânzări anterioare. Dacă întreabă, totuşi, câte unul despre ea, te întorci la porunca numărul 3 şi îi aminteşti că tu reprezinţi „Senatus Populusque Romanus”, cum scrie şi pe statuia aia cu lupoaica. Şi, prin urmare, ai imunitate. Maximă, că eşti Senator Maxim.
- Când vorbeşti în For, să spui în fiecare zi opusul a ceea ce ai afirmat ieri. Dacă, bunăoară, ţi se spune că în Europa a izbucnit foametea şi e nevoie de împrumuturi cartagineze, tu întâi să vii să spui că la noi, în Latium, n-o să ajungă niciodată foametea. Apoi să vii să spui că fără împrumuturi cartagineze, o să murim cu toţii. După aia, dacă eşti în campanie pentru un nou mandat de Maxim, să hăhăi că am ieşit din criză. Iar în final să le tai salariile şi pensiile la toţi: doar aşa vor înţelege că ai avut mereu dreptate şi n-ai minţit niciodată. Se poate, doar, să fi fost greşit informat, ca iscoadă de profesie ce eşti (vezi porunca 1).
- Dacă e să pleci, să nu îţi ia niciodată mai mult de 5 minute chestia asta. Însă sper că nu eşti atât de fraier, încât să pleci vreodată cu adevărat. Chiar dacă eşuezi în funcţie, ai mereu la dispoziţie promisiunea. Ai eşuat ca Jude al Romei? Cere-le Consiliul, altfel nu-ţi poţi realiza măreţele proiecte. Ai eşuat şi ca Senator Maxim? Trebuie doar să ceri mai mult. De pildă, lichidarea tuturor celor care ţi se opun. Porunca a 4-a îţi oferă şi justificarea.
- Nimic fără o blondă apetisantă! La pavaje, prezinţi comisiei o blondă. La igiena publică, susţii din umbră o alta. La Consiliul Consultativ al Sclavilor, promovezi o fostă frumuseţe populară (dacă nu e blondă naturală, trebuie vopsită). Vei afirma că susţii cetăţenele, ceea ce-ţi va duce un loc în galeria precursorilor feminismului, chestie pentru care te va lăuda, peste milenii, postmodernul Cărtărescu. Totodată vei sugera că blondele sunt arma ta anti-corupţie, întrucât o cetăţeană fură mult mai puţin decât un cetăţean – aici dai exemplul blondei cu turismul – şi este mult mai scrupuloasă în respectarea legilor – după cum a demonstrat-o, în Consiliu, blonda cu sclavii.
- Pe cei care stau prin preajma forului şi apoi ies în pieţe ca să răspândească ştiri despre ce aţi mai decis voi acolo, să nu-i scoţi din şuturi. Sau din „păsărică”, „găozar” (ăsta e un neologism de origine ţigănească, ve fi primul Senator Maxim din Europa care-l va folosi) sau „ţigancă împuţită”.
- Dacă ţi se va cere să demisionezi, să strigi că e atacată Patria. Că destituirea ta echivalează cu o lovitură de stat şi că democraţia romană, cu minunatele ei instituţii, e în pericol. Dacă vezi că nu ţine şi că tipii şi-au scos gladiile ca să-ţi facă ce i-au făcut lui Cezar (Iulius, nu Preda!), să îţi pui iscoadele la lucru prin capitalele vecine, să răspândească zvonuri apocaliptice, despre cum se va prăbuşi Europa dacă tu nu vei mai fi Senator Maxim. Vor protesta barbarii ignoranţi din pădurile germanice, iar asta face bine la moral.
Dacă nici asta nu merge, numeşte-ţi nişte judecători la Curia Maximă. Nu contează că unii sunt incompatibili sau că alţii n-au fost niciodată judecători. Pune-i mai ales pe ăştia. Dacă nu-ţi vor salva pielea, măcar vor răspândi în For un haos pe care nu-l va putea descâlci decât Necuratul.
Semnat: Zeus
Pentru conformitate,
Ionuţ Vulpescu