Declarația politică pe care am susținut-o în Senatul României miercuri, 11 aprilie 2018.
Suntem obligați să constatăm o gravă deteriorare a capacității administrative a statului român, concomitent cu o deresponsabilizare a instituțiilor sale, indiferent de nivelul ierarhic la care ne-am raporta. Acest proces de deteriorare este unul care s-a desfășurat în timp, și căruia nu i-am dat cuvenita atenție, în ciuda avertismentelor primite atât din partea cetățenilor români, cât și din partea organismelor europene.
Așa zisa reformă administrativă, motivată, parțial, de nevoia compatibilizării instituțiilor autohtone cu acelea europene, din perspectiva aderării la UE, este, trebuie să avem tăria de a recunoaște acest lucru, un eșec. Am construit, în grabă, și fără motivații temeinice, o sumă de forme fără fond, care, pe măsură ce s-au consolidat, au devenit tot atâtea obstacole în calea cetățenilor, indiferent de aria lor de interese, cât și un handicap pentru stat, care își vede blocate deciziile în labirintul instituțional în care ne-am rătăcit.
Nu am să pot înțelege – și nici accepta! – cum se face că, spre pildă, Ministerul Justiției a ajuns să fie competent în materie de patrimoniu cultural iar funcționarii Ministerului Finanțelor să stabilească prioritățile culturale, și să blocheze deciziile specialiștilor în domeniu, care sunt în instituțiile Ministerului Culturii. Fiecare dintre noi poate da exemple de acest gen.
Suntem într-un punct critic în ceea ce privește lipsa capacității administrative și în ceea ce privește paralizia deciziei în sectorul public, paralizie care se reflectă și în performanțele sectorului privat. Evenimentele pe care trebuie să le gestioneze statul român în acest an, și anul viitor, scot crud în evidență o situație care nu mai poate fi tolerată.
Trebuie să ne asumăm, ca Parlament, responsabilitatea generării unei părți a acestei probleme, de vreme ce multe instituții, ineficiente și retrograde, au fost înființate prin legi aprobate, superficial și nejustificat de nevoi reale, legi votate fără prea multe dezbateri și comentarii.
Asumarea înseamnă să facem ceva pentru a schimba starea actuală a arhitecturii instituționale a statului român, pentru simplificarea lanțului decizional și pentru responsabilizarea funcției publice. În opinia mea se impune crearea unui cadru de analiză a stării instituțiilor statului român, sub autoritatea Parlamentului, care să beneficieze de expertiza specialiștilor români și străini. Scopul acestei analize nu este licențierea, la întâmplare, a unor angajați din sectorul public. S-a mai mers pe drumul acesta, și așa avem o structură de personal dezechilibrată, cu personal lipsă exact în domeniile în care este mai mare nevoie de intervenția statului, cum este cel al asistenței sociale.
Scopul analizei este definirea clară a misiunilor și competențelor statului, domeniile sale de acțiune, adaptate la starea actuală a societății românești. Pornind de la această bază, să redimensionăm, să schimbăm funcțiile și responsabilitățile unora dintre instituții, raporturile dintre ele, să le responsabilizăm, să creăm un cadru adecvat de pregătire permanentă a celor angajați în funcția publică. A miza totul pe ”informatizarea statului” este o gravă eroare. Până acum am investit sume uriașe în domeniu, și lucrurile, în loc să se îmbunătățească, s-au complicat și s-au înrăutățit.
Sper că acestui demers li se vor alătura atât parlamentarii partidelor din opoziție, Executivul, mediul academic, organizații ale societății civile. Este nevoie de o acțiune urgentă, coerentă, în spiritul construirii unui consens în ceea ce privește redefinirea structurii și funcțiilor statului român.