Am aflat, ca de obicei, în ultimul moment, despre lucrările de demolare ale încă unui imobil cu valoare istorică şi arhitecturală din Capitală, demolare făcută cu acte în regulă, pe baza unei hotărâri judecătoreşti.
Este vorba de un imobil de pe strada Christian Tell, din Piaţa Amzei, care a aparţinut marii familii aristocratice a Ghiculeştilor şi în care, un timp, a poposit însuşi Monseniorul Vladimir Ghika, recent beatificat de Vatican. Cu alte cuvinte, în anul beatificării, noi, românii, în loc să instalăm o placă memorială pe imobilul legat de viaţa sa pământească, dărâmăm tot şi ridicăm în loc încă o monstruozitate de beton şi sticlă, din cele care au desfigurat deja obrazul Bucureştilor.
Altfel s-a întâmplat, nu de mult, pe strada Dionisie Lupu, unde casa marelui lingvist, editor şi protector al artelor, Alexandru Rosetti, a fost făcută una cu pământul, pentru ca în locul ei să apară o clădire de o remarcabilă urâţenie, fără nici o legătură cu atmosfera de stradă de secol XIX a sitului.
Nu fac parte dintre cei care cred că tot ce este vechi are valoare şi tot ce e nou, nu. Însă Bucureştii au fost supuşi, de-a lungul secolului trecut, unui val de dezastre naturale (cutremure, inundaţii) sau produse de mâna omului (bombardamente, demolări), care i-au afectat în mare măsură înfăţişarea caracteristică, de veche capitală şi de oraş european. A continua, astăzi, opera de distrugere a ţesutului lui urban, împânzind zonele rezidenţiale cu clădiri de birouri (în condiţiile în care, oricum, există o supraofertă la acest capitol) înseamnă a periclita însăşi identitatea arhitectonică a unei capitale care se pretinde din nou europeană.
Pentru că ultimele decizii de demolare s-au luat pe tăcute, departe de ochii opiniei publice, cred că trebuie să luăm urgent măsuri. Primăriile ar trebui să fie obligate, înainte de a lua orice decizie, să pună în dezbatere publică orice cerere de demolare de edificii cu valoare istorică sau arhitectonică. De asemenea, ar trebui înăsprite pedepsele pentru cei care lasă în mod deliberat în paragină imobile de patrimoniu, spre a putea obţine ulterior hotărâri judecătoreşti de demolare a edificiilor. În toate ţările civilizate, asemenea cazuri se pedepsesc cu confiscarea imobilului respectiv. În fine, cred că Parchetul ar putea fi mai activ în combaterea infracţionalităţii în mediul imobiliar.