Anul 2016 este, nu doar pentru noi, un an al tuturor pericolelor, un an al pescuitorilor în ape tulburi. Am fost zilele trecute la Istanbul, la o manifestare organizată de ”Fundația Marmara”, având ca temă migrația și terorismul. Practic n-a fost punct de vedere exprimat care să nu reflecte în cel mai înalt grad îngrijorarea față de evoluțiile din zonă, dominate de războiul civil din Siria, de posibila încălzire a conflictului înghețat din Nagorno-Karabakh, și față de reverberațiile acestei situații în Europa.
Traversăm cu toții, națiuni, state, organizații internaționale, o perioadă tulbure. Și în aceste perioade apar inevitabilii pescuitori în astfel de ape. Nu puțini, din păcate. Agenda lor, pe cât de diversă, pe atât de periculoasă. Iar răspunsul statelor și al opiniei publice nu este, se pare, suficient de ferm pentru a descuraja astfel de atitudini, extrem de periculoase, lucru dovedit recent de atentatele de la Bruxelles, care sunt produsul unui cumul de cauze, unele fără legătură între ele. Mă tem însă că nu reușim să înțelegem pe deplin mecanismele radicalizării celor care organizează și comit astfel de acte, de care profită pescuitorii în ape tulburi, și nu reușim o replică pe măsura amenințării.
Mă tem că și în România își aruncă undițele astfel de amatori de pescuit. Și când spun asta, nu mă refer la un posibil pericol de atentate, care, cel puțin acum, nu se întrevede. Mă refer la cei care, profitând de un anumit context, cel al anului electoral, vor să speculeze temeri și frustrări ale corpului social, în scopuri strict politicianiste, mărind, astfel, instabilitatea socială.
Nu avem cum privi senini la manifestări de intoleranță și de rasism, precum cele din Piața Universității, când au fost scrise mesaje rasiste la adresa minorității rroma pe cortul ridicat pentru a găzdui manifestări legate de marcarea Zilei Internaționale a Rromilor. Unii au luat în glumă evenimentul, au încercat să găsească scuze ”autorilor”, dar astfel n-au făcut decât să aducă la lumină prejudecăți și atitudini discriminatorii. Prejudecăți și atitudini discriminatorii care sunt prezente nu doar în relația cu minoritățile etnice, dar și cu alte grupuri minoritare: oameni cu dizabilități, bătrâni, săraci. Trebuie să recunoaștem că avem o astfel de problemă, și că facem prea puțin pentru a schimba această cultură a disprețului față de diversitate, până la urmă. Chiar dacă oficialități guvernamentale, prezente la manifestări, au condamnat gestul ”anonimilor”, condamnarea asta din vorbe nu este suficientă.
Nu am văzut nici o reacție fermă de condamnare a celor care, tot în aceste zile, au plantat prin București, sub ochii indiferenți ai autorităților, cruci cu mesaje împotriva preconizatei construcții a unei moschei în București. Cei care cred că toate astea sunt benigne, că sunt doar expresia libertății de exprimare, ar trebui să se gândească mai bine. Și cuvintele pot ucide. De fapt, înainte de a fi bombele, în atentatele teroriste, au fost cuvintele. Care au incitat la ură și la violență. Bombele au desăvârșit ”opera” cuvintelor.
Oportunist, unii, chiar din politică, au speculat aceste evenimente, și toarnă gaz peste un foc ce nu-și are rostul. Avem suficiente teme de campanie electorală. Nu trebuie să le folosim pe acestea, pentru a accentua tensiunile existente în societate. Dar cum ei nu au soluții pentru problemele oamenilor, scot în prim plan astfel de lucruri, pedalând pe rasism, antisemitism, inventând dușmani și comploturi, amenințări fanteziste, în speranța că așa vor culege voturi. Mai mult, apar în prim plan fantome ale unui trecut pe care, chiar dacă ni-l asumăm, nu înseamnă că trebuie să-l readucem în prim-plan, pe post de proiect politic. Cei care fac asta dovedesc o gravă slăbiciune, sunt rupți de cetățeni, trăiesc într-un univers paralel, și visează la oameni providențiali, care să suplinească lipsa lor de proiect. Până la urmă, este un mod rușinos de a obține voturi, dar pescuitorii în ape tulburi nu au probleme de conștiință.
Poate că o reacție fermă a politicienilor responsabili ar fi un mod de a calma un joc periculos, care ne poate amenința grav viitorul. Oricum, tăcerea complezentă nu este răspunsul de care avem nevoie pentru a limpezi lucrurile, și a-i ține departe de noi pe pescuitorii în ape tulburi.