Nu știu, dar mi se pare că realitatea este, nu de puține ori, ironică, și scoate limba la noi când nici nu te aștepți. Poate vă mai aduceți aminte că PNL, noul PNL, în marea lui înțelepciune, s-a afiliat la PPE, după ce vechiul PNL, în și mai marea sa înțelepciune, a părăsit ALDE, poposind și el în PPE. Ca membru al Partidului Popular European, PNL a consimțit să se conformeze valorilor și principiilor fondatoare ale mamutului politic trans-european. Mamut care, prin vocea șefului său, Joseph Daul, a cuvântat așa: ”Trăim într-o lume în schimbare, iar Europa are nevoie să se adapteze constant acestor permutări. Numai prin eforturi care să conducă la soluții comune, vom reuși să ne depășim problemele. Europa nu este problema, ci soluția, în pofida a tot ceea ce populiștii spun. Ei sunt o amenințare pentru valorile noastre, oferind soluții simple pentru probleme complexe, dar care nu se dovedesc sustenabile.”
Și ce face PNL, pentru a confirma temeinicia afirmațiilor domnului Daul, ghidul spiritual al partidului (apropo, cât de subțire este linia care desparte popularul de populist?), care exprimă atât de limpede angoasele existențiale ale Europei? Numește drept candidat în cursa pentru Primăria Generală a Capitalei un pur lider populist, care vrea să rezolve problemele bucureștenilor cu un discurs naționalist! Și uite așa se naște, grație domnului Daul, populismul anti-populist!