Se naște un nou soi de politică, reprezentată de sloganul: ”numai cine nu face nu greșește!”. În numele ”respectării legalității”, acest nou mod de a face politică se rezumă la a bloca orice inițiativă, orice acțiune, orice investiție, invocându-se pentru asta nevoia de a respecta la virgulă ”prevederile legii”. Acest legalism dus la extrem este doar o formă demagogic-populistă de obstrucționism. Incapabile să propună ceva cetățenilor, noile forțe politice se ascund în spatele nevoii de a ”combate corupția” și atacă în justiție tot ce mișcă, în ideea că, dacă ele nu pot, atunci să nu-i lase pe alții să facă. Iar în toamnă – de fapt, demersul este vizibil de ceva vreme, dar acum începe să se coaguleze atât ca ideologie, cât și ca program de acțiune politică – vor folosi asta pentru a demonstra ”nevoia de schimbare”, invocând faptul că partidele ”clasice” nu mai pot satisface nevoile și așteptările cetățenilor.
Să stea liniștiți! Nu aduc nimic nou în politică! ”Cu cât mai rău, cu atât mai bine!” a fost la baza celor mai multe dintre proiectele anti-sistem din politică, peste tot în lume. Populismul unora precum Farage, care a marcat o victorie în Referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din UE, pe asta a mizat. Răul social a jucat în favoarea lor. Doar că, în loc să umble la cauzele răului, ei au făcut astfel încât răul să fie și mai rău. Nu de astfel de victorii au nevoie britanicii, ca și românii, de altfel. Toate proiectele politice care s-au născut pe parazitarea crizelor – iar comunismul, fascismul și nazismul, printre altele, din parazitarea crizelor s-au născut și s-au hrănit – au sfârșit prin a distruge ceea ce pretindeau că salvează. Populismul anti-sistem nu are cum sfârși mai bine decât celelalte amintite mai sus. Depinde doar de noi să le tăiem avântul, și să aducem lucrurile în ordinea lor firească.