1 septembrie este, în buna tradiție a legăturilor franco-române, și data reîntoarcerii la politică în România, nu doar în Franța. “La rentrée” este un eveniment, un nou început pentru guvernare, moment în care apar și remanieri guvernamentale, demisii și numiri, schimbări în programul de guvernare, repoziționări. Partidele se pun în ordine de bătaie, în vederea luptelor politice viitoare. Toamna politică este întotdeauna luată extrem de în serios, fiind și perioada în care se structurează Bugetul de stat și celelalte bugete pentru anul următor.
La noi, alegerile de la sfârșitul anului au, poate, cea mai importantă miză de după 20 mai 1990. Nu este nicio exagerare. Modelul actual de ”dezvoltare” economică și socială și-a atins limitele, iar tot mai mulți români cred că el este un eșec. Avem, clar, nevoie de reforme ample în sistemele de educație și de sănătate, care trebuie să rămână publice, pentru a permite tuturor românilor acces la ele. Avem restanțe importante în materie de investiții în infrastructuri. Administrația statului trebuie modernizată, nu distrusă cu măsuri absurde, și cu stimularea urii cetățenilor împotriva statului. Lista slăbiciunilor societății românești este lungă. Și pe noi ne interesează doar traseiștii?
În plan extern, evenimentul cel mai important este reconfigurarea proiectului european, după Brexit. Consecințele procesului pot fi drastice pentru România. Nu mai amintesc criza din Orientul Mijlociu, care generează unde de șoc și în Europa, fie sub forma valurilor de emigranți, fie sub forma atacurilor teroriste, fie sub forma slăbirii performanțelor economiei europene. Sunt și alte motive de îngrijorare, legate și de alegerile din SUA, și de negocierile privitoare la Tratatele de liber schimb.
E nevoie de o reîntoarcere la politică. Asta înseamnă mai mult decât revenirea la lucrările Parlamentului, și la dezbaterile sterile pe teme marginale, gen sexul îngerilor la asediul Constantinopolului. Așteptările românilor sunt extrem de mari, proporționale cu nevoile și cu frustrările lor. Asta presupune responsabilitate, tot mai rară în politica românească.