Lupta politică, într-o democrație, se poartă strict în limitele definite de Constituție și de legi, are regulile ei. Nimănui nu-i este permis să ceară distrugerea adversarilor politici, scoaterea lor în afara legii, epurarea lor din instituțiile statului și din spațiul public pe criterii care țin de opțiunile lor politice. În decembrie 1989, pluripartidismul și renunțarea la sistemul politic cu partid unic a fost o cerință de bază a celor care au înlăturat regimul totalitar comunist. Din păcate, acum, la trei decenii de la Revoluție, observăm că totalitarismul rezidual iese la suprafață și se manifestă violent, într-un soi de delir stalinisto-nazist. Asta, probabil, pentru a confirma îndreptățirea condamnării, în Parlamentul European, a celor două totalitarisme.
Este de remarcat, în acest sens, efortul celor din USR, care, după succesul campaniei ”Fără penali în funcții publice”, promovată și de domnul Barna cu un elan demn de o cauză-penală! – mai bună – , definesc acum interesul național, prin vocea aceluiași domn, ca fiind ”curățarea țării de pesedism”.
Nu trebuie să fii politolog, e suficient să înțelegi valorile și principiile constituționale, ca să știi că România, ca țară, este formată din totalitatea indivizilor care o compun, indiferent de convingerile lor politice sau religioase. Faptul că unii dintre ei sunt de stânga nu-i face mai puțin cetățeni decât ceilalți. Dincolo de astfel de derive care, pentru unii, sunt păcatele, scuzabile, ale tinereții în politică, programul dreptei este unul declarat de eliminare a stângii de pe scena politică. Și acest program trebuie să primească replica fermă atât a instituțiilor statului, dar și a clasei politice, a societății civile, a cetățenilor, care sunt amenințați cu limitarea drepturilor și libertăților lor fundamentale. Nu este vorba doar de frustrarea acumulată în timp de Dan Barna şi de lipsa de maturitate politică a liderului USR.
Este un întreg program totalitar, structurat în timp, și promovat de partidele de dreapta, și, din păcate, și de Președintele Republicii. Cred că nimeni dintre aceia care iau în serios respectarea regulilor de funcționare democratică a statului nu poate fi liniștit auzind declarația domnului Iohannis, care spune, senin și apăsat, liberalilor: ”Dragii mei, noi suntem în plin război cu PSD!”. Și, ca să întărească afirmația, gravă în sine, unul dintre sloganurile campaniei sale electorale este: ”#RomâniafărăPSD!”. Ce înseamnă asta? Și ce înseamnă amenințarea proferată de senatorul PNL Florin Cîțu: ”Nu luăm prizonieri!”?
Atacurile iresponsabile împotriva unui partid sunt acte imorale și profund anticonstituționale. Deschid un nou front, cel mai periculos, în războiul româno-român, care poate degenera într-un posibil climat de intoleranță, ură și în atacuri la adresa nu doar a politicienilor și aleșilor PSD și ai stângii, ci și a simplilor simpatizanți. Sunt prea mulți cei care se joacă de-a ucenicul vrăjitor, din inconștiență, dar și din neputința de a se impune altfel în fața adversarilor lor politici.
România a mai trecut în decursul istoriei prin momente similare. Prima dată în timpul celui de-al doilea război mondial, atunci când partidele politice au fost suspendate și înlocuite de dictatura regală, și a doua oară în perioada postbelică, atunci când partidele istorice au fost desființate de dictatura comunistă.
Cine nu cunoaște istoria riscă să o repete.
Declarație politică pe care am susținut-o în Parlamentul României miercuri, 23 octombrie 2019.