Titlul nu este nici ofensator, și nici nu vrea să minimalizeze acțiunile celor care, sub sloganul ”Uniți, salvăm!”, promovează diverse cauze, din perspectiva societății civile. Dimpotrivă, el vrea să sancționeze un anumit tip de comportament politic, iresponsabil, din punctul meu de vedere, comportament care a dus la ratarea majorității dezbaterilor din trecutele campaniile electorale. Este vorba despre eludarea agendei publice, și înlocuirea ei cu un singur obiectiv: ”Să barăm accesul la putere al PSD!”
Acest comportament este tot mai vizibil în ultimele săptămâni. Iar după ce conducerea PSD a validat candidaturile partidului pentru alegerile din București, acest tip de abordare a atins un soi de maxim. Sunt ferm convins că este doar un maxim local, ca să zic așa, iar frisoanele astea de ”frică de PSD” se vor înmulți, pe măsură ce ne vom apropia de ziua votului.
Ce trebuie remarcat: cu toate problemele sale-care sunt comune tuturor partidelor din România, de o bună bucată de vreme-PSD nu este un partid care să poată fi izolat, și lăsat fără parteneri de alianță. Acel front anti-PSD, la care visează acum PNL pe stil nou, plus ceva activiști civici, convertiți la ”mizerabila meserie de politician”, nu este posibil. Dintr-un motiv care mi se pare cât se poate de simplu: cu toată strădania unora, România este, încă, o democrație. Motiv pentru care astfel de abordări sunt imposibile. Ca să nu mai vorbim despre faptul că ”izolarea” este contra-productivă. Dincolo de retorica de doi bani a unora, cred că majoritatea decidenților politici este conștientă că, după alegeri, țara trebuie guvernată. Și nu poate fi guvernată fără PSD. Guvernare însemnând în primul rând administrație la nivel local.
Amuzant este că la București este supra-ofertă de ”candidați anti-PSD”, în spatele cărora ar trebui să se alinieze întreaga ”dreaptă”, dornică de ”salvarea Bucureștilor”. Emoționant de-a dreptul! De parcă primarul general interimar și majoritatea din Consiliul General n-ar fi acum tot de dreapta ”liberală”!
Cred că nu-și face cineva iluzii: nu despre principii este vorba în acest ”front anti-PSD”, ci doar despre jocuri meschine de putere. Făcute după rețeta clasică, aceea care spune să te faci frate cu Dracul, până ce treci puntea. Din păcate acest mod de a înțelege politica a îndepărtat foarte mulți cetățeni de politică și de partide, de spațiul public. Iar această îndepărtare a avut drept consecință directă scăderea dramatică a calității guvernării, atât la nivel central, cât și la nivel local. Nu ”baronii locali” sunt problema, ci această instabilitate a alianțelor, această permanentă mutare din opoziție la putere, și de la putere în poziție, fuga de răspundere, lipsa principiilor, lipsa de transparență și de predictibilitate a politicii.
În această conjunctură există un singur mod corect de a acționa: prezentarea în fața alegătorilor cu un proiect onest, coerent și realist despre viitorul Capitalei, care să țină cont de dorințele majorității cetățenilor. Există tentația de a pune semnul egalului între agenda publică și agenda unor grupuri marginale, care sunt însă foarte vocale și au o prezență masivă în presă și pe Internet. Este o mare eroare, pentru că aceste grupuri nu reprezintă decât o mică parte a bucureștenilor. Și nu sunt reprezentative pentru nevoile orașului. Dacă ești mai vocal decât ceilalți nu înseamnă și că ai dreptate.
Mă tem că dacă PSD se va bate cu ”dreapta” pentru a atrage același electorat, fără să ținem cont de majoritatea tăcută, ar fi o greșeală. Am demonstrat că știm să guvernăm în interesul marii majorități a românilor. Să continuăm așa, să fim realiști, și nu va mai fi nevoie de ”salvatori”, care doar salivează la gândul puterii, fără a avea altceva de oferit decât anti-pesedismul. Bucureștii sunt, în felul lor, o țară. Sunt enorm de multe probleme sociale, ignorate de mai bine de două decenii. Sunt probleme legate de segregarea socială, de calitatea locuirii, de educație și de sănătate.
Orașul are nevoie de un mare proiect de viitor, care să dea sens guvernării. Altminteri unii vor tot saliva, uniți, pe lângă putere. Ca, după ce o au, să nu mai facă nimic…