Anul 2016 este și așa un an tensionat, fiind un an electoral, când se fac deconturile politice, în maniera de acum cunoscută, a înfruntărilor ”care pe care”, în care nu se iau prizonieri. Sigur nu aveam nevoie și de tensiuni sociale, dar exact asta avem acum. Și nu am cum să nu fiu de acord cu cererile celor din sistemul educației publice, care au protestat atât la Palatul Victoria, cât și la Palatul Cotroceni.
Eu nu m-aș opri însă la simplul fapt al cererii de mărire a salariilor, fie că vin dinspre sistemul de educație, fie că vin dinspre sistemul de sănătate. Cererile sunt întemeiate. Iar dacă drept răspuns guvernanții oferă reproșuri la adresa celor care lucrează în sistemul public, dezgropând tot felul de morți, generalizând nepermis întâmplări punctuale din cele două sisteme, tot ce se obține este mai multă tensiune socială.
Ne scapă ceva fundamental în această dezbatere despre cine merită salarii mai mari, și de ce. Țara asta are o mare problemă: aceea a modului în care se împart fructele creșterii economice. Este cea mai inechitabilă împărțire din întreaga Uniune Europeană. Pe fondul creșterii PIB, ponderea salariilor în formarea sa a continuat să scadă. Ceea ce nu are cum să nu nască frustrări, și tensiuni. Nu putem continua la infinit cu ”salariile mici, avantajul competitiv al României”. De fapt, efectele lui s-au epuizat. Trebuie să găsim altceva. Și asta, cât mai rapid cu putință. Altminteri risipim ce am reușit să construim în ultimii patru ani, în materie de creștere economică. Nu putem avea o dezvoltare durabilă bazată doar pe investițiile unora ce umblă numai după muncitori ieftini, care să facă operații care sunt prea scump, și complicat, de automatizat.
Iar schimbarea aceasta de abordare are în centrul ei educația. Fără oameni educați, fără o pregătire profesională de calitate, lucrurile nu se pot îmbunătăți. Investind în educație – și în sănătate – investim în viitor. Iar investiția trebuie să meargă în primul rând spre oameni. Fără ei, nimic nu se poate face. Altminteri vom avea școli și spitale ultramoderne, așa cum avem azi stadioane, pe care să nu avem cu cine le face funcționale. Pentru că nu vom mai avea nici medici, nici profesori. Iar dacă vi se pare că mai avem fotbaliști, mai gândiți-vă.
(Foto: Mediafax)