Spiritul critic nu prisosește niciodată, iar când este vorba despre Guvern – oricare ar fi el – se impune de la sine. E bine așa: face parte din jocul democratic. Și orice om cu bun simț nu neagă virtuțile ”terapeutice” ale demersului critic. Este unul dintre motivele pentru care, ca membru al Guvernului, și Guvernul, în ansamblul său, luăm foarte în serios semnalele critice, și facem, în măsura posibilităților, corecturile necesare, atunci când acestea se impun.
Ca să fie credibil însă, demersul critic trebuie să fie onest și realist, nu doar un simplu instrument de propagandă, care ignoră faptele, sau le manipulează, pentru a servi unor teze ale pomenitei propagande. Jocul politicianist, practicat cu mult zel în țara noastră, ar trebui să să aibă și niște limite. Pentru că, în lipsa lor, riscăm să nu mai deosebim binele de rău, și, ceea ce este și mai grav, să nu mai avem repere corecte atunci când judecăm lucrurile, și luăm decizii. Reamintesc, în acest sens, epopeea Codului Fiscal, care ne-a făcut să pierdem timp, și să fie pusă la îndoială credibilitatea tuturor decidenților politici, de dragul unui joc de imagine lipsit de finalitate.
A nega faptul că România a făcut progrese importante în guvernare, în felul în care este gestionată economia, că a crescut capacitatea administrativă a statului înseamnă, în ultimă instanță, a nu reuși să propui politici publice adecvate realităților. Ceea ce face acum Opoziția, cu sprijinul celor care și-au făcut meserie din contestarea capacității acestei țări de a se schimba, de a progresa.
Nu sunt economist. Ca mine este covârșitoarea majoritate a românilor. Deci nu vă așteptați la discursuri savante pe teme economice din partea mea. Sunt însă lucruri pe care oricine le poate înțelege. Fără schimbări de substanță în felul în care este guvernată țara, nu aveam nici creștere economică, nici resurse pentru protecție socială, nici creșteri de salarii și pensii, nici echilibre macroeconomice. Aceste lucruri sunt verificabile, n-o spunem noi, o spun instituții credibile, pe care este greu să le combați cu argumente.
Poate că va face prima pagină a presei românești faptul că România a urcat 6 poziții în topul celor mai competitive 140 de țări din lume, ajungând pe locul 53, potrivit The Global Competitiveness Index pentru 2015-2016, raportul făcut de Forumul Economic Mondial (WEF). În raportul aferent 2014-2015 eram pe poziția 59, iar în cel pentru 2013-2014 ocupam locul 76. Un salt atât de mare în atât de puțin timp presupune, cum spuneam, schimbări de substanță în felul în care este gestionată economia, în felul în care este pregătită forța de muncă, în felul în care legislația răspunde nevoilor operatorilor economici, și tot așa.
Evident, nu facem reforme doar de dragul unor clasamente. Realitatea din spatele statisticilor este mult mai importantă. Iar ea arată o îmbunătățire a climatului investițional, o fiscalitate mai bună, un stat mai prietenos cu economia. Am luat decizii curajoase, și acum ele își fac simțite efectele pozitive. Important este să facem împreună eforturi pentru a menține această evoluție pozitivă. Toți avem responsabilități pentru viitorul țării.
Calitatea actului de guvernare din ultimii ani a fost confirmată, de asemenea, de raportul „Worldwide Governance Indicators 2015”, publicat de Banca Mondială. Raportul Băncii Mondiale cu privire la Calitatea Guvernării arată că Romania și-a îmbunătățit mare parte din indicatorii luați în calcul. Stăm bine la eficienta guvernării, reglementari și calitatea statului de drept și lupta anticorupție. Este vorba despre cel mai prestigios raport internațional despre calitatea guvernării, care ia în calcul progresele înregistrate de România, mai ales la nivelul eficienței guvernamentale. Este evident saltul făcut din 2012, după o perioadă de stagnare de aproape 7 ani.
Scriam, în urmă cu ceva vreme, despre faptul că, în materie de economie și administrație, nu există politici de stânga și politici de dreapta. Există politici bune, și politici proaste. Ceea ce ne desparte de dreapta este socialul. Pentru noi economia nu este un scop în sine, ci doar un instrument, generatoare de resurse pentru politici sociale destinate creșterii echității sociale, combaterii active a sărăciei, creșterii calității serviciilor publice de educație și sănătate, pentru investiții în infrastructuri esențiale de transport, gospodărie comunală, etc.
Chiar dacă veștile bune nu interesează, ele sunt, totuși, cele care contează în viața de zi cu zi a oamenilor.
PS: azi cresc cu 25% salariile în sistemul public de sănătate. Altă veste bune care enervează la culme. Mai ales că nici promisa Apocalipsă de la sfârșit de septembrie nu a fost punctuală…