Marcăm astăzi ziua Armatei Române, cu gândul la toți aceia care și-au dat viața pe câmpul de luptă, făurind independența de stat a țării, Marea Unire din 1918, și apărând realizările înaintașilor lor. Nu suntem un popor războinic. Unii cred că este o slăbiciune a noastră. Eu zic că este o virtute. Războiul, pentru orice țară, este o soluție în lipsă de altceva mai bun, și nu rezolvă nimic.
Suntem însă o națiune care iubește libertatea, și este gata să-și asume prețul ei. Chiar și atunci când asta înseamnă sacrificiul pe câmpul de luptă. Ca să accepți sacrificiul, trebuie să fii convins de justețea cauzei. Lucru cu atât mai important acum, când avem o armată de profesioniști. Legătura între corpul militar și națiune trebuie să fie mai puternică decât oricând. Cei din corpul militar nu sunt plătiți să moară în locul nostru. Responsabilitatea apărării țării ne revine tuturor. Militarii sunt doar cei din prima linie.
Trăim într-un climat internațional incert și frământat. Pentru a-i face față, ne bazăm în același timp pe sistemul colectiv de apărare, NATO, dar și pe mijloacele proprii. Acordăm atenția necesară corpului militar, dotării și antrenării forțelor armate. Asta are un cost. Îl știm, ni l-am asumat. În toate războaiele în care am fost obligați să luptăm, ne-am asumat costurile lor. Deși nu am dorit, și nici nu ne dorim, asta.
Armata Română merită respectul nostru, și grija noastră. Iar astăzi, mai mult ca oricând, este momentul să cinstim memoria eroilor căzuți la datorie. Le datorăm atât de multe. Le datorăm România de azi.
La mulți ani Armatei Române!